Moodboard sau stylescape: cum îți validezi ideile

Moodboardul și stylescape-ul rezolvă aceeași problemă, să traduci cuvintele clientului în imagini și să validezi o direcție vizuală înainte să torni ore de muncă în execuție. Moodboardul e rapid, ieftin și perfect pentru explorare la început de proiect. Stylescape-ul e fratele lui mai matur, curatoriat în Photoshop, cu care impresionezi clientul și crești rata de acceptare a direcției alese. Pe scurt, moodboardul te ajută să te lămurești tu, iar stylescape-ul îl lămurește pe client.

Am folosit ani la rând ambele instrumente în proiecte de identitate vizuală și branding, așa că îți fac aici o paralelă cinstită între ele. Ce e fiecare, unde strălucește, unde te trage în jos și cum le prezinți ca să conteze cu adevărat. Se aplică fie că lucrezi în graphic design, branding sau ilustrație, deși exemplele mele vin mai ales din primele două.

Care e diferența dintre un moodboard și un stylescape

Moodboardul e o colecție de imagini, texte, culori și patterns adunate ca să transmită un stil vizual, în timp ce stylescape-ul ia aceeași idee și o duce mai departe, într-o compoziție orizontală, curatoriată și editată, care spune o poveste coerentă. Amândouă clarifică o direcție vizuală, doar că lucrează la niveluri diferite de finisaj și de efort.

Moodboardul e rapid și brut. Îl faci în câteva ore, îl folosești ca să te orientezi tu și ca să prinzi devreme un semnal de la client. Stylescape-ul e lent și lustruit. Îl construiești cu intenție, imagine cu imagine, ca pe o piesă de prezentare care validează o direcție aproape gata coaptă.

Amândouă există pentru că vorbele singure nu se descurcă. În branding intră o grămadă de cuvinte abstracte care în timpul discuției par să aibă toată logica din lume, iar la desktop se dovedesc alunecoase. "Modern", "premium" și "prietenos" înseamnă cinci lucruri diferite pentru cinci oameni. Aici traduci vorba în imagine ca să nu te trezești mai târziu în situația clasică, cu clientul care zice "păi eu nu am spus așa" și tu care te uiți în notițe gândindu-te "băi, eu așa am notat". Comunicarea neclară de la început e sursa celor mai multe fricțiuni pe parcurs, și am adunat câteva dintre ele în articolul despre cele mai frecvente greșeli în relația cu clientul.

Ce este un moodboard și când îl folosești

Un moodboard e o colecție de imagini, texte, patterns și culori pusă cap la cap ca să transmită sau să valideze un stil vizual. E cea mai simplă metodă de a traduce cuvintele clientului în ceva ce poate vedea cu ochii, și îl folosești cel mai bine la începutul unui proiect de identitate, când încă explorezi direcția.

Rolul lui e să clarifice. După discuția cu clientul, îți iei notițele la puricat, extragi cuvintele cheie și cauți imagini care reflectă exact acele cuvinte. Cu cât imaginile sunt mai specifice stilului pe care vrei să îl transmiți, cu atât moodboardul face treabă mai bună. Direcția vizuală vine oricum din urma unei strategii, așa că merită să ai clare valorile brandului înainte să deschizi Pinterest, iar despre asta am scris pe larg în pașii pentru construirea unei strategii de brand.

Avantajele unui moodboard

Procesul e rapid. Ai template-uri gata făcute pe net care îți pun imaginile într-un grid îngrijit și unelte gratuite câte vezi cu ochii. Pinterest, Milanote sau Canva acoperă tot ce îți trebuie ca să salvezi și să aranjezi imaginile fără să plătești un leu. În câteva ore ai deja ceva de arătat.

Limitele unui moodboard

Aici apar problemele. Când cauți mult și bine, ajungi cu prea multe imagini și fără habar ce să faci cu ele. Devine tot mai confuz, îți pierzi răbdarea și ajungi să nu îți mai pese ce intră în versiunea finală. Mai grav, nu tot ce se află într-o imagine e relevant pentru direcția ta.

Să zicem că lucrezi la identitatea unui studio de arhitectură și găsești o imagine cu fundal roz, un titlu serif și câteva blocuri de text aranjate frumos. Ce anume te-a atras? Culoarea? Fontul de titlu? Layout-ul corpului de text? Tu știi, clientul nu, și de multe ori se agață exact de ce nu trebuie. "Și de ce e roz fundalul?" Într-un moodboard nu poți izola din imagine doar bucata care te interesează, așa că lași loc de interpretări pe care nu le controlezi.

Ce este un stylescape și cu ce bate moodboardul

Un stylescape e un moodboard dus la nivelul următor, o compoziție orizontală în care imaginile sunt curatoriate și editate ca să pară că fac parte din același sistem. Principiul rămâne identic, clarifici o direcție vizuală, dar rezultatul e mult mai controlat, mai coerent și mai convingător în fața clientului.

Cea mai vizibilă diferență e formatul. Imaginează-ți un zgârie-nori întors pe orizontală. Imaginile dintr-un stylescape sunt alese cu mult mai multă grijă, iar direcția vizuală o construiești deliberat, cu un plan în cap.

Scopul e să aduci toate imaginile la aceeași linie de plutire, să arate că se leagă una de alta. Aici intri în Photoshop sau orice alt soft de editare de imagini și faci ajustări, cum ar fi selecții prin care scoți sau adaugi elemente, corecții de hue și saturation prin care aliniezi culorile, tonurile și contrastul, fonturi, cuvinte cheie și mockups. Orice ajustare care ajută la o imagine unitară e binevenită. La final, vizualul trebuie să contureze cât mai clar subiectul pe care îl rezolvi. Dacă faci identitate pentru un studio de arhitectură, omul trebuie să prindă asta din prima privire. Dacă rezultatul aduce mai degrabă a imobiliare, ai ratat ținta. Cuvântul cheie e focus.

Într-un stylescape poți spune o poveste pe care o citești de la stânga la dreapta. Formatul îți permite asta, e ca și cum ai citi o propoziție întreagă, cu cap și coadă, unde fiecare imagine duce mai departe firul. Faptul că arată ca o piesă gândită și finisată e și motivul pentru care stylescape-ul te ajută să ieși în evidență ca designer în fața unui client care a mai văzut zeci de moodboarduri banale.

Cum construiești un stylescape pe cadrane

Nu există o regulă bătută în cuie. Mie îmi place să merg de la mic spre mare, cam așa:

• În primul cadran pui ceva legat de brand, poate numele proiectului, un titlu sau un paragraf scurt. Un intro simplu, cât să știe omul la ce se uită.

• În al doilea cadran intri în detaliu, cu logouri relevante, paragrafe dummy scrise în fonturile potrivite, mockups, patterns sau shape-uri legate de brand.

• În al treilea cadran scoți artileria grea. Packaging, mașini, imagini reprezentative, chiar și cum arată clientul ideal.

Te încurajez să calci peste orice regulă și să vezi ce iese. Nici măcar compoziția elementelor în pagină nu are legi fixe, o găsești din imaginile alese sau chiar din întâmplare. Uneori clonezi o imagine de câteva ori, îi extinzi fundalul, îi dai un crop și o corecție de culoare, și abia atunci se așază totul la locul lui. Accidentele fericite fac parte din proces. Cât timp rămâi on brand și ești critic cu ce intră și ce nu, ești pe drumul bun.

Cum setezi direcțiile vizuale pentru un stylescape

Ideea rapidă e să îți desenezi trei coloane și în fiecare să scrii adjective sau substantive care descriu cel mai bine o direcție vizuală. Ține-le cât mai diferite între ele, cu stiluri bine definite și fără suprapuneri evidente. Așa îi dai clientului trei variante clare din care să aleagă, fiecare cu personalitatea ei.

Ce imagini poți folosi și cum stai cu copyrightul

Poți folosi practic orice imagine de pe internet într-un stylescape de prezentare, dar aproape toate au copyright, așa că le tratezi cu grijă. Pentru o prezentare internă către client, la dimensiune redusă, riscul e mic. Bătaia de cap apare când vrei să le pui în portofoliu.

Dacă ajung în portofoliu, ar trebui să dai credit pentru fiecare imagine folosită, și da, e o corvoadă serioasă. Din punct de vedere legal, acele imagini au fost create ca să aducă bani cuiva, așa că folosește-le cu cap. Eu, de exemplu, exemplele de stylescape dintr-un proiect le las cel mult într-un articol, la dimensiune mică, și nu le bag în livrabilul final. E cel mai curat mod de a rămâne pe partea bună a legii.

Cum prezinți un stylescape clientului

Un stylescape se prezintă live, de față cu clientul. Ai depus muncă serioasă în el, așa că merită prezentat într-un cadru în care poți explica, reacționa și citi omul din fața ta. Trimis pe mail, jumătate din impact se pierde pe drum.

Dacă vrei să impresionezi, printează-le. Recomand o dimensiune de 25x120 cm, pe comatex de 5 mm. Experiența vizuală e cu totul alta când clientul are direcția în fața ochilor, la scară mare, pe perete. Înainte să prezinți, explică-i clar ce urmează să vadă, ceva în genul "pentru proiectul X am pregătit trei direcții vizuale, toate imaginile sunt luate de pe internet, iar rolul lor e să clarifice direcția în care vrem să meargă brandul". Așa eviți confuziile și pui așteptările la punct din start.

Dacă alegi să printezi, calitatea imaginilor contează de la bun început. Nu găsești mereu imagini la 300 dpi, dar asta nu înseamnă că folosești timbre, adică imagini foarte mici care la print arată jalnic. Câteva locuri de unde iei imagini de calitate medie spre bună:

• Site-uri de stock ca Unsplash sau Adobe Stock, unele gratuite, altele cu plată.

• The Dieline, pentru packaging.

• Creative Market, pentru resurse variate.

• MyFonts, cu imagini foarte diverse și o calitate decentă.

• LogoLounge, dacă lucrezi mult cu logouri, deși accesul complet cere abonament.

• Google Images, unde din Tools alegi Size și filtrezi de la 2 MP în sus.

Moodboard sau stylescape, care sunt avantajele și dezavantajele

Moodboardul câștigă la viteză și cost, stylescape-ul câștigă la impact și la rata de validare. Alegi în funcție de miza proiectului și de cât de departe ești în discuția cu clientul.

Ce câștigi cu un stylescape:

• Validezi direcția cu o rată de succes mult mai mare.

• Ai un focus clar pe direcția aleasă.

• Rezultatul e spectaculos, mai ales printat.

• Arată excelent pe perete, în fața clientului.

• După ce prinzi gustul, cam uiți de moodboarduri.

Ce te costă un stylescape:

• E mult mai greu de făcut.

• Fișierele ajung destul de mari.

• Durează mai mult decât un moodboard.

• Printul îți ia niște bani din buzunar.

Costul ăsta suplimentar merită pus în calcul încă de la ofertă, ca să nu ajungi să lucrezi gratis ore în plus. E același reflex de a-ți proteja timpul despre care am scris în limitarea cererilor excesive ale clienților.

Cu care începi

Începe cu moodboarduri și treci la stylescapes când proiectul o merită. La început de drum, moodboardul îți limpezește ție capul și îți dă un prim semnal de la client, rapid și ieftin. Când miza crește și vrei să validezi o direcție aproape finală, stylescape-ul face diferența, pentru că îi arată clientului o lume coerentă, în care totul se leagă.

Chiar și cu cel mai bun stylescape, o să dai peste clienți care tot nu știu ce vor, și acolo intră altă abilitate, cea de a gestiona o situație dificilă cu un client fără să pierzi proiectul sau nervii. Instrumentul te ajută enorm, dar restul ține de cum conduci discuția.

Dacă vrei să înveți temeinic partea asta, de la extras cuvinte cheie până la prezentat direcția în fața clientului, am strâns tot procesul în workshopul Moodboards Pro. Acolo îți arăt pas cu pas cum treci de la vorbe abstracte la un vizual care validează.