Strategii de preț pentru graphic designeri

Cele mai sigure strategii de preț pentru graphic designeri pleacă de la cifrele tale reale și de la venitul pe care vrei să îl scoți într-un an, apoi cobori până la un preț pe oră. Ai trei feluri de a face calculul, pornind de la salariul dorit, de la cheltuielile tale lunare, sau de la costurile de operare ale unei agenții. Peste oricare dintre ele adaugi costul de producție și o marjă de profit, ca fiecare proiect să îți lase ceva în cont peste timpul investit.

De ce mulți designeri stabilesc prețul din burtă

Cei mai mulți graphic designeri greșesc prețul din același motiv, pentru că nu își cunosc cifrele și ajung să dea sume la întâmplare sau să copieze ce fac alții. E una dintre cele mai mari probleme pe care le avem în branșă și, de cele mai multe ori, nici nu ne dăm seama de ea până când nu ne uităm la finalul lunii și vedem că am muncit mult pentru puțin.

De obicei, nesiguranța asta vine din câteva locuri comune:

• Lipsa de experiență, mai ales la început de drum.

• Tendința de a te uita la ce fac alți designeri și de a copia, fără să știi ce e în spatele acelor cifre.

• Speranța că „norocul” o să rezolve cumva situația.

• Faptul că nu ne cunoaștem valoarea reală a muncii.

• Necunoașterea unor strategii de pricing simple, pe care le poți aplica azi.

Toate astea te lasă cu aceeași întrebare în cap de fiecare dată când trimiți o ofertă. Las bani pe masă pentru că am cerut prea puțin, sau pierd proiectul pentru că am cerut prea mult? Din experiența mea, adevărul stă undeva la mijloc, iar drumul până acolo trece prin câteva calcule pe care le poți face o singură dată și le refolosești ani întregi.

Înainte de calcule, împacă-te cu o idee. Prețul și valoarea sunt subiective, iar valoarea stă în ochii celui care cumpără, așa că cineva, undeva, va fi mereu dispus să plătească mai mult decât te-ai aștepta pentru exact același serviciu. Pentru mine, o fotografie de familie poate valora mai mult decât un televizor nou. Pentru altul, invers. Ține minte asta când te apucă frica să ceri un preț ferm. Aceeași lipsă de claritate pe cifre stă și în spatele altor derapaje din relația cu clientul, despre care am scris în cele mai frecvente greșeli în relația cu clientul.

Se spune că timpul înseamnă bani. Nu e mereu adevărat până la capăt, dar ca punct de plecare funcționează perfect, așa că hai să pornim de la ideea că timpul tău costă. De aici avem nevoie de două concepte, prețul pe oră și costul de producție, iar restul e aritmetică.

Metoda 1: prețul pe oră pornind de la salariul dorit

Cea mai simplă metodă de a-ți afla prețul minim pe oră este să pornești de la venitul anual pe care ți-l dorești și să îl împarți la numărul de ore lucrate într-un an. Îți dă imediat un prag sub care nu ai voie să cobori dacă vrei să îți atingi obiectivul financiar.

Dacă lucrezi ca freelancer part-time sau ești angajat full-time și vrei să treci încet spre proiecte pe cont propriu, poți începe chiar de la venitul pe care îl ai acum. Un an standard de muncă are în jur de 2080 de ore, adică 40 de ore pe săptămână timp de 52 de săptămâni.

Deci, dacă vrei să scoți 20.000 € pe an, împarți suma la 2080 de ore și îți iese aproximativ 10 €/oră. Ăsta e prețul minim pe oră care, teoretic, te duce la 20.000 € într-un an. Simplu și clar, exact genul de reper de care ai nevoie ca să nu mai improvizezi. Dacă vrei să duci calculul ăsta mai departe și să îl faci realist și profitabil, l-am detaliat separat în articolul despre cum îți stabilești prețul pe oră ca freelancer. Iar dacă ești încă la început și cântărești saltul, merită să citești și despre tranziția de la angajat la freelancer.

Ca reper orientativ pentru piața din România, din experiență, un tarif de 10-15 €/oră e la capătul de jos, 20-25 €/oră e undeva la mijloc, iar peste 35 €/oră intri în zona high-end. Tratează cifrele astea ca ordine de mărime care se mișcă în timp și diferă mult în funcție de specializare și de clienți.

Costul de producție

După ce știi prețul pe oră, următorul pas e costul de producție, adică cât te costă efectiv să livrezi un proiect. Aplici același principiu, timpul înseamnă bani, și înmulțești orele estimate cu prețul tău pe oră, apoi adaugi cheltuielile directe și o marjă de profit.

Hai pe un exemplu concret. Să zicem că o broșură îți ia 12 ore de lucru.

• Timp de lucru, 12 ore × 10 €/oră = 120 €

• Costuri suplimentare (imagini stock, ilustrații) = 30 €

• Subtotal, 120 € + 30 € = 150 €

• Marjă de profit de 30%, 150 € × 0,3 = 45 €

• Preț final, 150 € + 45 € = aproximativ 200 €

Marja de profit e partea pe care mulți o uită. Fără ea, îți acoperi doar timpul și costurile, dar firma ta nu crește și nu are din ce să absoarbă surprizele. Un 30% e un punct de plecare rezonabil, iar în funcție de proiect și de valoarea pe care o aduci poate urca. Despre cum se schimbă tot calculul când sari de la proiecte mici la proiecte serioase am scris în diferența dintre un proiect de 1.000 € și unul de 10.000 €.

Cum estimezi corect timpul

Estimarea timpului e cea mai grea parte din tot calculul, pentru că e ușor să supraestimezi unele taskuri și să le subestimezi pe altele. Ți s-a întâmplat sigur să crezi că ceva îți ia două ore și să te trezești că ai stat o zi întreagă pe el. E uman și comun, dar are un leac simplu.

Leacul se numește time tracking. Când îți urmărești constant timpul petrecut pe fiecare proiect, aduni date reale despre cum lucrezi, iar în câteva luni ajungi să estimezi aproape din reflex. Poate părea o corvoadă la început, dar o faci pentru tine, ca să nu mai dai cifre din burtă. Cu un instrument de tracking precum Toggl sau RescueTime vezi negru pe alb unde îți zboară orele și îți construiești un al șaselea simț pentru estimări.

Prețul pe oră e util mai ales ca instrument de gândire, ca să iei decizii clare când estimezi un proiect. Când ajungi să faci oferta către client, prețul fix e de preferat ori de câte ori poți, pentru că îți dă claritate ție și clientului deopotrivă. Lucrul pe oră îl păstrezi pentru intervenții mici sau pentru proiecte unde chiar nu ai cum să știi din start cât o să dureze.

Ai grijă și la o capcană a prețului pe oră. Te penalizează pentru eficiență, fiindcă, cu cât devii mai bun și mai rapid, cu atât încasezi mai puțin pe aceeași muncă, ceea ce e pe dos față de cum ar trebui să funcționeze. Pe măsură ce prinzi experiență și livrezi mai repede, ține-ți prețul la zi cu valoarea pe care o aduci, ca să crești odată cu ea.

Metoda 2: prețul pe oră pornind de la cheltuielile tale

A doua metodă pleacă de la realitatea ta financiară. Aduni tot ce te costă viața și munca într-o lună, transformi în cost anual, adaugi taxele, împarți la orele pe care chiar le poți factura și afli pragul sub care intri pe pierdere. E puțin mai laborioasă, dar îți dă cel mai corect număr posibil.

Începi cu o listă a cheltuielilor lunare, absolut toate: chirie, utilități, transport, licențe software, mâncare și orice altceva iese din buzunar. Atâta timp cât e o cheltuială, intră pe listă. Ia-ți răbdare aici, pentru că exact din pasul ăsta se strecoară cele mai multe greșeli.

Odată ce ai lista completă, aduni tot și înmulțești cu 12 ca să ajungi la cheltuiala anuală. Logica de bază e simplă. Dacă într-o lună cheltui 1.000 € și scoți doar 950 €, ești pe minus; dacă scoți 1.050 €, ai 50 € pe care îi poți pune deoparte sau reinvesti.

Apoi vine partea pe care mulți o ignoră, taxele către stat, care variază în funcție de forma sub care operezi, SRL sau PFA. De dragul exemplului, să presupunem că taxele adaugă în jur de 30% peste cheltuielile tale anuale. Uite cum se leagă tot:

• Cheltuieli lunare, 1.000 € × 12 luni = 12.000 € pe an

• Taxe estimate la 30%, 12.000 € × 0,3 = 3.600 €

• Cost total anual, 12.000 € + 3.600 € = 15.600 €

• Ore facturabile, 80% din 2080, adică 2080 × 0,8 = 1.664 de ore

• Preț minim pe oră, 15.600 € ÷ 1.664 = aproximativ 10 €/oră

Cheia din calculul de mai sus stă în orele facturabile. Nimeni nu lucrează 2080 de ore pe an fără oprire, pentru că ai concedii, sărbători și zile în care pur și simplu nu produci. Un reper realist e 80% din timp, adică în jur de 1.664 de ore. Și atenție, doar orele facturabile contează cu adevărat, pentru că timpul petrecut în administrație, emailuri sau învățare nu i-l poți pune pe factură clientului.

Dacă împarți costul anual de 15.600 € la cele 1.664 de ore facturabile, îți iese tot în jur de 10 €/oră. Ăsta e pragul de supraviețuire, prețul care îți acoperă cheltuielile și te duce la zero profit. Peste el adaugi mereu o marjă de 20-30% sau mai mult, ca fiecare proiect să îți lase și un pic de profit peste facturile acoperite. Dacă vrei să vezi cum se compară numărul ăsta cu un salariu de angajat, am pus lucrurile față în față în salariul unui angajat vs freelancer.

Metoda 3: prețul pe oră pentru o agenție

Calculul pentru o agenție pornește de la aceeași logică, dar e mai complex, pentru că timpul și banii se împart pe mai mulți oameni și pe mai multe direcții deodată. În loc de cheltuielile unei singure persoane, aduni toate costurile firmei: salarii, chirie, utilități, echipamente și licențe software, puse frumos într-un tabel, pe lună și pe an. Programele de contabilitate te ajută mult să extragi datele astea corect.

Ideea centrală rămâne orele facturabile, adică orele pe care le poți pune pe factura clientului pentru munca unui angajat. Nu toți oamenii din firmă produc la fel de mult venit direct. Un office manager e esențial pentru ca lucrurile să meargă, dar taskurile lui rareori intră direct într-un proiect care aduce bani. În schimb, un designer sau un dezvoltator care lucrează aproape tot timpul pe proiecte de client se apropie de 100% facturabil.

În practică, nimeni nu e productiv 100% din timp, așa că un reper mai realist e tot în jur de 80% pe fiecare angajat. Aduni orele facturabile ale tuturor și ajungi la numărul total de ore productive pe an pentru toată agenția. La final, împarți costurile totale anuale la orele productive anuale și obții prețul pe oră al agenției, pe care îl rotunjești în sus.

E același drum ca la freelancer, doar cu mai multe rânduri în tabel. Odată ce ai structura o dată, o completezi în fiecare an cu cifrele noi și îți iese prețul actualizat în câteva minute.

Preț fix sau preț pe oră: când folosești fiecare

Prețul pe oră e cel mai bun ca instrument intern de estimare, iar prețul fix e cel mai bun în oferta pe care o pui în fața clientului. Pe oră calculezi cât te costă munca și cât ar trebui să ceri. Fix comunici clientului o sumă clară, care îi dă predictibilitate și scade fricțiunea din negociere.

Păstrează lucrul pe oră pentru situațiile în care chiar are sens: intervenții mici, retușuri, sau proiecte în care nu ai cum să estimezi durata din start. Pentru orice proiect cu un început și un final clar, mergi pe preț fix, pentru că îți protejează și marja, și eficiența pe care ai câștigat-o cu ani de muncă.

Concluzie

Ca designeri, suntem aproape mereu mai valoroși decât credem, iar singurul lucru care ne ține pe loc e că stabilim prețuri pe frică, nu pe cifre. Alege una dintre cele trei metode, fă calculul o singură dată și o să trimiți următoarea ofertă cu mult mai multă încredere. Dacă subiectul ăsta cu prețul te ține treaz noaptea, exact aici te ajută cel mai mult o comunitate de designeri care trec prin aceleași calcule, cum e LDD PRO.