Ediția 129
Ți s-a întâmplat să amâni ceva important pentru că nu era momentul potrivit?
Ce întrebare mai e și asta? Normal că ți s-a întâmplat!
De multe ori ne ascundem după scuze bine construite, care sună impecabil.
"Nu am timp acum."
"O să mă apuc când am toate resursele."
"Trebuie să mai învăț ceva înainte."
Problema e că scuzele astea nu mișcă lucrurile din loc. Un plan bun, chiar imperfect, îți dă direcție, îți taie din anxietate și te face să înaintezi.
Ceea ce contează nu e cât de bine justifici stagnarea, ci cum creezi un cadru simplu care să te țină în mișcare.
Am fost campion la inventarea scuzelor (și, încă sunt în unele arii din viața mea tre să recunosc). De exemplu când am lansat primul meu produs digital în 2020 (cursul Opțiuni de preț), am petrecut o grămadă de timp până l-am dat la apă. În total undeva la peste 120 de ore de muncă.
Ce-i funny, e că la un moment dat mi-am dat seama că o frec degeaba și că mai mult bat pasul pe loc. A fost ca o revelație.
Ca să nu mai pierd vremea am venit cu o soluție foarte inovatoare. După ce am filmat ultimele lecții mi-am făcut creastă în cap. Literalmente am luat mașina de tuns și mi-am făcut două brazde prin păr. Asta, ca să nu am cum să mă mai întorc la filmări doar pentru că ceva nu-mi suna perfect.
În timp am învățat să fiu mai aventuros cu proiectele pe care le fac.
În 2023 a venit iarăși un moment important când am lansat comunitatea LDD PRO. Iarăși intrasem pe drumul perfecționismului și a scuzelor (obviously). Numa eu știu câte scuze am scos la suprafață doar ca să amân lansarea.
Dar, în cele din urmă iar m-am prins pierzând vremea. Ce-i drept aveam un plan destul de clar cum să ajung din punctul A la punctul B. Nu perfect dar bun. Și de fapt asta conta cel mai mult. Să am un plan bun. Când durerea a devenit suficient de mare, am făcut lansarea.
De ce spun că un plan bun e mai valoros decât o scuză perfectă? Pentru că scuzele, oricât de elegante, nu produc realitate. Rămân povești pe care ți le spui singur/ă, o bulă confortabilă care îți explică de ce nu acționezi.
Un plan, pe de altă parte, chiar și imperfect, produce acțiune. Și acțiunea schimbă jocul.
Cei mai mulți creativi se pierd în detalii: "mai trebuie să învăț un soft", "nu am încă suficient de mulți clienți", "nu am timp". Realitatea e că n-o să ai niciodată toate resursele perfecte. Și nici nu trebuie. Ai nevoie de un plan care să îți ofere claritate și să îți taie din zgomot.
În 2025 am învățat o grămadă de lucruri noi și utile. E pentru prima dată când simt că am produs rezultate reale super concentrate fără să pierd timp. Iar asta îți pot spune sigur, vine din pricina faptului că fiecare proiect a fost planificat până în punctul în care execuția a fost floare la ureche. Iar întreaga planificare a fost făcută într-o serie de pași foarte mici și flexibili.
Pur și simplu m-am băgat în groapa cu lei și am învățat în timp ce mă băteam cu leii. De la organizare de evenimente, la AI, procese noi, automatizări, chiar și Framer. Practic învățare foarte accelerată.
Din ce am văzut la mine și la alții, are trei ingrediente:
Planul bun e prietenul progresului. Nu are nevoie să fie sexy, doar să fie aplicat. Scuza perfectă, în schimb, e prietenul stagnării. Ea sună bine, te liniștește temporar, dar nu te mișcă nicăieri.
Un plan bun te responsabilizează. Când îl pui pe hârtie și îl spui cu voce tare, nu mai e doar o idee vagă. Devine o promisiune, întâi față de tine, apoi față de ceilalți. Și promisiunile, chiar dacă mici, au greutate. Îți dau motivația să te ții de ele.
Și cu toate astea, un plan este doar o înșiruire de pași pe care să îi urmezi. Fără a pune în aplicare planul, este ca și cum nu ai avea niciun plan. Momentum-ul se construiește prin acțiune. Momentum apare când te arunci în groapa cu lei.