ediția 7

De ce să creezi proiecte în public?

3
 min timp de citire

Știu că este un titlu care poate să te intimideze. Și mie mi-ar face piele de găină.

Poate te întrebi “Păi cum să fac așa ceva? Ce-o să zică lumea? Creația este o chestiune personală și nu o public până nu-i gata.”

Sunt de acord că este personală în mare parte, însă când lucrezi în bula ta și alegi să ignori părerea altora, nu prea ai spațiu de îmbunătățire rapidă și semnificativă.

“Ce-o să zică lumea” este de fapt forța care te va scoate din zona de confort și te va împinge să inovezi.

Și aici pot să vorbesc din experiență.

Anul trecut am ținut un workshop live despre Moodboards care a strâns peste 120 de participanți și a generat un venit de peste 2500 euro, toate astea ÎNAINTE să existe acest material. Practic workshopul era la nivel de idee, dar banii erau deja în contul bancar.

Asta dă dovada unui act de încredere (una dintre cele mai de preț valori ale mele). Pentru asta sunt foarte recunoscător tuturor celor care și-au riscat banii 🫶.

Soooo, presiune zici? Ohooooo! Atâta presiune a fost încat am lasat deoparte tot ce a înseamnat client work și am prioritizat zilnic acest workshop. Îmi doream foarte mult să fac un material educațional super util, creat cu mare atenție și care să aibă o durată de viață cât mai lungă. Și desigur să îmi respect promisiunea de a-l livra în 3 săptămâni.

Toate astea nu s-ar fi întâmplat dacă aș fi lucrat în bula creativă-personală. OK, oamenii au plătit, eu mă apucam de treabă, iar după 21 de zile “tadaaam” praf de stele și magie, iată workshopul. Nu ar fi mers. E ca și cum prinzi un proiect de logo design, te bagi în peștera ta, lucrezi la el 3 luni și când îi arăți clientului “kaboom 💣💥”. Nu-i ce trebuie, iar clientul este nemulțumit. Și e de așteptat pentru că nu l-ai implicat deloc.

Așadar cum poți face un produs de super calitate? Îi implici și pe alții în procesul tău de creație.

Fiecare etapă terminată a avut un update public. Ce-i de neprețuit este feedbackul pe care l-am primit în timp ce îmi făceam treaba. Datorită comunității am avut N ocazii să îmbunătățesc materialul și să văd lucruri care altfel mi-ar fi scăpat.

Adevărata frumusețe în a crea proiecte în public și cu public este procesul. Toți pașii care te țin responsabil și concentrat până ajungi la rezultatul final.

Ieși destul de tare din zona de confort făcând asta. Daaaar, aici se află și cea mai mare oportunitate de creștere personală.

Să nu mai zic că vei cunoaște o grămadă de oameni bine inteționați care vor să te vadă reușind. Man, oamenilor le place să vadă behind the scenes, să simtă că fac parte din ceva mai mare și că își aduc contribuția.

Acum să-ți răspund la întrebarea: “Dar pentru asta nu am nevoie de o comunitate mare?”.

Nu ai nevoie. Comunitatea cu siguranță o ai deja dacă ești pe Facebook sau Instagram. Nu contează așa de mult numărul de oameni. E suficient să primești feedback de la câțiva pentru a scoate un proiect mai bun.

E despre frumusețea procesului prin care treci pentru a ajunge la un rezultat. That’s it!

Spotlight

Fă cunoștință cu Vlad Dumitrescu aka Master Jedi and All around Player, șăfu' pă ilustrație. Un om bun, muncitor și ambițios, pe care prietenii nu prea îl asociază cu cine știe ce personaje fantasmagonice, but his wife does.

Dacă ar avea o super-putere, și-ar dori să aducă pace în lume, cu prosperitate și egalitate la toată lumea, dar până atunci se mulțumește cu puterea de a aduce la viață toate ilustrațiile pe care le face. E un fel de dr. Frankenstein, dar mult mai cool.

Te-ai simțit vreodată descurajat când vine vorba de munca ta? Dacă da, cum ți-a afectat asta creativitatea și ce ai făcut să îți recâștigi încrederea?

Sindromul impostorului all the way, mi se pare că e mai prezent la oamenii care au învățat singuri să facă ceea ce fac, sau cel puțin ăsta e cazul meu.

E greu la început, până când recunoști și accepți "inamicul". După urmează o perioadă de buză umflată, peste care sincer mi-a fost greu să trec, dar ce m-a ajutat enorm mereu este să mă compar cu mine, nu cu alții, și să lucrez mereu la craftul meu.

Mai pe scurt -> Sunt mai bun azi ca ieri? Am desenat azi un minut mai mult ca ieri? Am progresat? Fie că desenez, că mă uit la un tutorial și așa mai departe, fie că e un minut de lucru, zece sau o oră, still better than nothing.

Era formula aia mișto într-o carte: 365 zile x 0 < 365 de zile x "something".

Să fiu realist că nu devin Van Gogh peste noapte și să conștientizez că este un proces, un proces mișto și daca stai să te uiți la tine de acum 5 ani, sigur ești mai bun acum.

That worked for me.

Dacă ar fi să o iei de la 0, care sunt 3 lucruri la care ai acorda cea mai mare atenție. De ce?

  1. Răbdarea. Să-mi dau timp să învăț, să creez și să exersez, să nu mă frustrez că într-o oră nu mi-a ieșit ce mi-am propus.
  2. Atenția la craft mai mult decât atenția la restul și ce zic restul despre craft. Câteodată, la început, te lași influențat mult de ceea ce se întâmplă în social media și ajungi să desenezi doar pentru like-uri, lucru care nu e sănătos și te duce mai repede către burnout și frustrări. Work for you, enjoy the process!
  3. Networking. Să ies mai repede din carapace și să merg la networking, să cunosc oameni, să împart și să învăț de la ei.

Cum ți-ar plăcea ca oamenii să își amintească de tine?

Nu pot să zic că-mi place să mă ridic în slăvi, fiindcă sunt un tip modest și las munca să demonstreze, dar cred că mi-ar plăcea ca oamenii să vadă că am construit ceva frumos și am lăsat un legacy în spate. Let's say modul de a aborda craftul, craftul în sine, modul de a împărtăși informații, modul de a fi plus valoare în societate și modul în care am adus un plus comunității de creativi. Mai ales din prisma omului care a învățat singur de la zero și încă este într-un proces de a învăța.

Fragmente din cărți

Nu îmi imaginam să citesc o carte motivațională. Nu musai simțeam nevoia de genul ăsta de material. Daaar, neștiind în ce mă bag am mers înainte, m-a prins și am terminat-o.

Este vorba de The 5 AM Club a lui Robin Sharma. Cartea are un twist fain care o face să fie unboring. E o poveste care se desfășoară cu patru protagoniști. Un artist, un antreprenor, un miliardar și un ăăăă yogi? guru? wise old man? ceva de genul. Pardon 5 protagoniști. You included.

Fiecare învață ceva din experiența celuilalt. Dar ideea principală unde bate cel mai mult cartea este destul de evidentă. Să te trezești la ora 5 dimineața pentru că asta “îți va schimba viața” dacă devine un obicei. Bineînțeles nu doar trezirea la ora aia ar face minuni, dar și modul în care îți petreci prima oră a dimineții. The Victory Hour! Nu dau spoilere.

Acuma fie vorba între noi, cartea are niște fluff here and there, dar în esență e tare bună. Am subliniat în ea de nebun.

M-am motivat așa de tare încât am decis să încerc trezirea la ora 5 și vreau să zic că e foken amazing. Nu-i ușor. N-are cum să fie. Dar cu siguranță am să insist cu trezirea și rutina și am să raportez ce descoperiri fac.

Îți las și un citat care-i chiar legit.

Failure’s just growth in wolf’s clothing.

Resurse utile

Am început să folosesc aplicația Manganum pentru Chrome. Este o aplicație de productivitate care îți oferă niște funcționalități foarte faine, direct în Chrome. Se integrează foarte bine și cu Google Calendar, tasks și translate.

Portret Stefan Asafti