Ediția 103
Creativitatea nu trebuie încorsetată de reguli stricte. De câțiva ani buni, lumea designului (și nu doar a designului) pare obsedată de ideea nișării.
“Trebuie să te nișezi ca să ai succes.”
“Trebuie să fii specialist ca să fii considerat expert.”
Sau preferata tuturor: “Trebuie să te nișezi ca să câștigi mai bine.”
Adevărul adevărat? Acestea sunt doar jumătăți de adevăruri. Ăsta-i adevărul. 😏
Pentru unii oameni, nișarea funcționează perfect. Le oferă claritate și îi poziționează clar în ochii clienților. Dar pentru alții, e ca o cămașă de forță creativă.
Am un hot take despre nișare vs. generalism.
Spoiler alert: nu mă regăsesc complet în niciuna dintre extreme. Pentru mine, soluția ideală este o abordare hibridă, care să combine ce este mai bun din ambele lumi.
Specializarea implică îngustarea ariei de expertiză pentru a excela într-un domeniu bine definit. Totuși, a fi generalist nu echivalează cu lipsa de focus, ci reflectă o abordare flexibilă.
Un generalist poate combina competențe din multiple discipline, devenind un fel de “one-stop-shop” pentru clienții care nu vor doar un specialist.
Personal, nu am încredere 100% în abordarea asta. Dacă pui semnul egal între design, copywriting și marketing (ca freelancer), atunci calitatea acestor servicii este din start diluată.
Eu cred în skilluri complementare.
Ai un skill principal și alte 10 secundare care îl susțin.
Aș numi “explorator” persoana care nu aparține exclusiv unui singur “grup”. Exploratorul învață continuu și caută să îmbine abilități diverse pentru a crea ceva unic.
E în regulă să fii generalist la început, să faci de toate. Până vezi cum merg lucrurile. Până ungi rotițele. Înveți cum funcționează piața și îți construiești încrederea.
Te distrezi și experimentezi. Abia apoi îi dai o șansă specializării.
Gândește-te la un cuțit elvețian versus un bisturiu. Ambele sunt utile, dar pentru operații delicate, alegi bisturiul. Cu bisturiul nu vei tăia niciodată crengi în pădure. Diferențierea prin specializare înseamnă să fii bisturiul.
Există și un dezavantaj. Specializarea îți oferă un loc călduț și sigur pe termen scurt, dar te poate face irelevant când lumea se schimbă (și se schimbă rapid).
Eu mă plasez undeva la 70% nișat și 30% generalist. Asta pentru că sunt interesat ca suita mea de skilluri să fie unitară. Pe lângă design, am învățat marketing, comunicare, copywriting, social media content, AI și așa mai departe. Știu sigur că, pe termen lung, voi putea supraviețui indiferent de ce îmi pică în cale.
Pe de altă parte, este la fel de valabil și inversul. Te nișezi (dacă îți permite domeniul să faci asta) și apoi devii generalist. Până la urmă, totul ține de evoluția ta și de modul în care te adaptezi la schimbări.
Parcursul meu a fost în felul următor:
Fiecare etapă mi-a oferit un set de abilități super valoroase care m-au ajutat să evoluez.
Dacă săpăm mai adânc, putem vorbi și despre super-nișare. De exemplu: design de etichete pentru sticle premium de whisky artizanal.
Sună minunat și te poți diferenția cu ușurință prin această îngustare dură a ariei de expertiză.
Trebuie să ajungi să fii cunoscut pentru ceva anume. Aici, audiența sau clienții trebuie să te poată repera din mulțime. Este o mare de “sameness”.
Cum poți avea tu cel mai mare strigăt?
Cum poți ridica tu mâna cel mai sus să-i transmiți clientului: “Bă! Îs aici!”
La exemplul de mai sus, cu siguranță ți-ai crește vizibilitatea în marea de sameness.
Dar, cum ziceam, nu e o strategie obligatorie să mergi pe ruta asta (deocamdată).
Generalismul și nișarea nu sunt opțiuni exclusiv opuse; ambele pot coexista armonios printr-o abordare hibridă. Este important să ai o bază largă la început (generalist) și să te specializezi progresiv în domenii de interes.
Adaptabilitatea devine tot mai esențială în prezent. Lumea profesională se schimbă super rapid și, chiar dacă te specializezi, e musai să îți dezvolți alte competențe pentru a rămâne în joc, pe termen lung.