Nope, hype-ul nu s-a terminat. Poate ai văzut deja pe social media despre noul logo al Poștei Române. Nu a fost primit prea bine. A stârnit critici puternice legate de calitatea execuției, justificarea costului de 47k euro și lipsa de claritate a procesului.

Presa și rețelele sociale au documentat valul de reacții, iar compania a emis precizări că rebrandingul este 'în desfășurare" și vizează mai mult decât un logo.

În 47k euro normal că e mai mult "decât un logo". Dar, multă lume se uită prima dată la emoția pe care o stârnește primul semn (simbol) care poate fi procesat de ochii și creier. Logoul.

Normal că te judecă aspru. Degeaba ne spun ei nouă că "e mai mult decât un logo".

Un logo este doar o părticică mică dintr-un sistem de identitate vizuală. Așa că da, este vorba de mai multe piese din puzzle care în momentul în care sunt puse cap la cap, dirijează percepția despre o companie sau un produs.

În aproape 20 de ani de design am învățat un lucru. De cele mai multe ori un logo de tot rahatul îmbrăcat frumos, NU o să funcționeze. I se prelungește suferința mai mult (a businessului desigur).

Știm deja că Poșta Română are o reputație nasoală de tot când vine vorba de încredere, digitalizare și serviciile pe care le oferă. Acolo e marea problemă de fapt. Nu e "logoul".

Treaba cu logoul se putea rezolva foarte ușor și se putea păstra puțin din caracterul instituției.

Identitatea vizuală nu salvează o instituție cu reputație slabă. O expune.

O pune sub lupă, într-o lumină crudă. Dacă semnul, tipografia și sistemul nu fac treabă, publicul își confirmă suspiciunile vechi.

De ce reacționează lumea atât de puternic la simboluri?

Pentru că un logo proiectează promisiuni. Oamenii nu văd doar un cerc sau o literă. Văd timpi de așteptare, colete întârziate, ghișee aglomerate, comunicare greoaie.

Când istoricul unei instituții include servicii contestate sau decizii confuze, orice semn nou se citește prin acel filtru.

Poșta Română traversează de câțiva ani un proces de restructurare. A raportat profit în 2024, a redus datorii și posturi la centru, a comunicat investiții. Pentru public, însă, memoria serviciilor lente rămâne.

Identitatea nu o șterge, ci o reîncadrează. Dacă noul cadru e slab, confirmă suspiciunea. Dacă e puternic și coerent, o contrazice în timp. Cu accent pe "în timp".

Efectele negative ale unei identități mediocre pe cinci planuri

1. Efect reputațional

Un semn neinspirat duce conversația înspre glume și costuri. În cazul Poștei, polemica a fost mai mult despre preț decât despre strategie. O instituție cu istoric dificil trebuie să mute dialogul spre claritate, nu spre justificări. Când începi cu defensiva, pari vinovat chiar și când nu ești.

2. Efect operațional

Identitatea proastă costă în implementare. De la signalistică până la interfețe, fiecare incoerență se traduce în timp și bani. Fiecare reinterpretare locală adaugă fricțiune. Un sistem robust scade întrebările de execuție și accelerează adoptarea. Când sistemul e vag, fiecare director județean devine art director.

3. Efect de încredere

Oamenii își calibrează așteptările vizual. Dacă semnul arată grăbit sau generic, publicul anticipează servicii grăbite sau generice. Nu e corect mereu, dar e real. Încrederea nu se cucerește cu promisiuni, ci cu consistență vizuală plus livrare.

4. Efect intern

O identitate mediocră demotivează echipele. Angajații simt când povestea e slabă. Uniformele, materialele, aplicațiile interne devin povară, nu mândrie. E mai greu să ceri standarde ridicate când kitul de brand nu le modelează.

5. Efect media

You get pretty fucked here. Presa iubește contrastele. Când o companie anunță profit record și, la scurt timp, prezintă un semn controversat, subiectul se mută de la rezultate la simbol, iar asta este o risipă de context pozitiv.

Ce se putea face mai bine

Asta e momentul în care, neavând contextul complet, fac doar presupuneri. Primul pas e să aliniezi povestea de business înaintea imaginii. Povestea asta are nevoie de timp și spațiu să respire. Poate dura luni sau ani. Lucrezi la tine prima dată.

Apoi testezi într-un spațiu restrâns. Alegi câteva județe și măsori calitatea serviciilor aliniate la povestea ta de business. Abia după ce vezi numerele, lași loc și pentru partea vizuală, aia mai fun.

Te rog să îmi scuzi impertinența și tupeul de a face aceste presupuneri grosolane. Poate greșesc și, de fapt, Poșta Română urmează să ne surprindă după tot acest backlash.

Toate astea sună frumos, dar realitatea e simplă: oamenii lucrează cu alți oameni. Oricâte argumente ai avea, mereu se găsește un “director regional” care să spună: „Hai să mergem pe varianta a șaptea, aia jucăușă.”

Ia cu tine următoarele idei:

• Identitatea vizuală nu repară o reputație slabă, doar o scoate în evidență.
• Publicul citește logo-ul prin filtrul experiențelor anterioare cu serviciile.
• Doamne ajută!