În ultimele săptămâni m-am făcut nevăzut. Și pe bună dreptate, chiar că aveam nevoie să mă retrag într-o umbră. Am pus osul la treabă cu colegii din comunitate și am organizat al doilea teambuilding (Afară din cuib 2025) din cadrul ​LDD PRO​.

Chiar despre asta vreau să îți povestesc. Măcar să încerc să redau câteceva din cum a fost. Problema e că oricât aș încerca să explic, cuvintele nu o să facă dreptate experienței.

So, cum a fost? Ei bine, inevitabil pot face acum o comparație cu ieșirea de anul trecut. Pot spune că s-a ridicat ștacheta. Dar nu la un nivel greu de atins. S-a ridicat la nivelul normal aliniat cu așteptările tuturor.

Am fost cu toții ca un stup de albine. Prezenți, activi și gata să facem una dintre cele mai frumoase întâlniri ale anului.

Când s-a dat startul teambuildingului, energia era la pământ pentru majoritatea oamenilor. Asta e realitatea. Muncă multă, proiecte presante, to-do-uri infinite – tot bagajul de care n-aveam nevoie și pe care l-am cărat cu noi.

Dar și altceva: o dorință sinceră de a ne reconecta. De a simți că suntem mai mult decât niște "oameni din online".

Și uite că s-a întâmplat ceva neașteptat. Nu un moment anume, nu o revelație magică. Ci o serie de micro-transformări. O conversație autentică cu cineva pe care abia îl cunoșteai. Un exercițiu care te-a făcut să spui ceva ce n-ai mai zis niciodată. Un workshop care te-a ajutat să-ți recapeți claritatea.

Oamenii nu vin pentru activități. Vin pentru apartenență.

Poți să organizezi cele mai fun sesiuni, să pui cele mai catchy titluri la workshopuri și să alegi cele mai fancy locații, dar dacă nu există o stare de siguranță psihologică, totul e degeaba.

Ce s-a întâmplat în acest teambuilding e că am reușit, împreună, să creăm spații sigure. Spații de protecție pentru introvertiți unde poți fi sincer fără să te temi că ești judecat.

Și când zic “împreună” nu mă refer doar la echipa de organizare, ci la absolut toți cei 32 de oameni. Fiecare a înțeles ce rol are și cât spațiu de detașare să lase pentru sine și pentru ceilalți.

Unii au ales să fie mai vizibili, alții să observe în liniște. Fiecare alegere a avut valoarea ei. Ce s-a simțit în aer (dincolo de râsete, caterincă, jocuri și dezbateri) a fost o energie de nejudecată. Nu de “hai să ne prefacem că suntem toți zen”, ci de “îți dau voie să fii așa cum ești azi, și e ok”.

Asta nu se poate impune. Se construiește încet, cu atenție, din multe gesturi mici. De-asta, pentru mine, acest teambuilding n-a fost despre ce am făcut, ci despre cum ne-am purtat unii cu alții.

Am învățat ce înseamnă puterea comunității și cât de multe ai de învățat de la cel de lângă tine.

Ce învățăm când ne uităm unii la ceilalți cu adevărat

Știu, când auzi cuvântul “vulnerabilitate” poate că ți se activează instantaneu o alarmă interioară. Dar fix asta e frumusețea. În acest teambuilding, am descoperit împreună cât de puternici devenim atunci când avem curajul să fim vulnerabili.

Am avut exerciții speciale, în care fiecare dintre noi a fost provocat să lase jos garda și să împărtășească sincer ce simte. “Mi-a fost greu, dar am găsit voce,” a spus cineva. Alt vultur a zis: “Am fost un pui de vultur zburlit în fața tuturor… și m-am simțit ok.”

Vulnerabilitatea nu ne face slabi, ci dimpotrivă, ne conectează profund. Atunci când ne deschidem autentic, când ne arătăm fricile și nesiguranțele, ceilalți oameni ne întâmpină cu empatie și căldură.

De fapt, abia în acele momente ne vedem cu adevărat unii pe alții și simțim că aparținem cu adevărat.

Poate ești obișnuit/ă să porți o mască la job sau în relațiile sociale, dar aici am decis împreună să lăsăm măștile la intrare (mai ales egoul). No și ce crezi că s-a întâmplat? N-a fost sfârșitul lumii. Dimpotrivă, a fost începutul unor relații mult mai sincere și mai puternice.

“Am venit cu frică, am plecat cu chef de viață și de muncă.”

Bineînțeles că nu ne-am cenzurat

Niciunul dintre cei prezenți nu sunt sfinți. Fiecare și-a lovit măcar un deget în colțul patului și a zis cel puțin un “futu-i”. N-a fost nevoie să ne cenzurăm sau să “ne comportăm frumos” ca să fim acceptați. A fost loc și pentru greșeli, și pentru emoții brute.

Ne-a vizitat pe toți sindromul impostorului și i-am spus un sincer “FUCK THAT!”

Poate cel mai mare câștig a fost sentimentul că nu suntem singuri. Că nu ești singur cu blocajele tale, cu impostorul, cu întrebarea aia: "Oare ce dracu fac eu aici?".

Am râs pe bune, nu doar de complezență. Ne-am ascultat unii pe alții fără să ne grăbim să dăm sfaturi. Și ne-am susținut fără să pozăm în salvatori.

Resetul personal

Experiența asta chiar m-a atins într-un mod greu de explicat.

Mi-e puțin ciudă că nu pot intra în detalii aici, dar imaginează-ți că m-am trezit așezat pe un scaun și “forțat” să urmăresc un montaj video de 50 de minute, în timpul căruia parcă am intrat în transă.

Privirea mi se îngusta treptat și aveam senzația că traversez un tunel.

Știu, sună puțin a telenovelă ce fac acum, lăsând un cliffhanger aici, dar conținutul acelui video merită povestit doar live 😛.

Reprezintă efortul incredibil al tuturor vulturilor din teambuilding și de dincolo de el. Sunt recunoscător pentru generozitatea pe care am primit-o și promit că o voi da mai departe.

Suntem înapoi în cuib

Lucrurile bune se mai și termină, nu-i așa? Cu toate astea, am plecat energizați, conectați și gata să atacăm absolut toate provocările ce vor apărea.

Cum îți ziceam și la începutul acestui newsletter cuvintele nu o să facă 100% cinste experienței de acolo, dar te las cu o mică parte din spusele vulturilor.

“Comunitatea asta este ca un program de dezvoltare personală, dar cu umor și beri."

“4 zile de upgrade la mindset, cu oameni mișto și o comunitate de vis."

“O experiență cu vibe — între caterincă și reflecții care îți schimbă traseul."

“Dacă dorești să înveți într-un mod neconvențional, să-ți găsești tribul și să iei o pauză de la bullshit-ul zilnic, asta e."

S-au spus prea multe ca să fie toate cuprinse într-un newsletter. Dar te las cu asta:

"Am început direct în furtună cu client work, dar tocmai mi-am găsit un moment să citesc pe îndelete mesajele de la voi. Așa cu delay ca în Ardeal.

Dragilor, vreau să vă mulțumesc tuturor pentru că ați creat un teambuilding atât de fain, un vibe care m-a deconectat complet de la lumea obișnuită, parcă am fost plecat în altă țară...da' undeva mega fain.

Nu am cum să pun toate stările în cuvinte, dar a fost o experiență care mi-a adus atât de multă bucurie și energie că nu știu încă ce pula calului să fac cu ele :)), ce-i drept am adunat mai multe idei pe care urmează să le pun în ordine.

Pentru mine tocmai s-a schimbat macazul, simt că am pășit într-o altă etapă, iar teambuldingul ăsta a fost exact acel boost care m-a împins atunci când aveam nevoie mai mult.

Din nou, vă mulțumesc tuturor. Fută-mă pula că m-am emoționat singur, again."