ediția 45

Identificarea problemelor reale ale clienților tăi

3
 min timp de citire

Designerul este ca doctorul. Trebuie prima dată să diagnosticheze problema clientului. De cele mai multe ori, clientul vine la tine "știind" care îi este problema. OK, unii chiar își cunosc problemele și sunt cei care au și buget pentru rezolvarea lor. Dar mulți au doar impresia că știu care le sunt problemele adevărate. Ei vin la tine cu replici de genul "Îmi trebuie un logo." sau "Vreau o identitate vizuală." În momentul în care doar dai din cap afirmativ și zici "sir yes sir", ești un foarte bun executor. Știi să preiei bine comenzile. Iar asta nu este în beneficiul tău, pentru că te face să pari moale în fața clientului. Altfel spus, dacă nu pui piciorul în prag, autoritatea ta se diminuează rapid, în timp ce ar trebui să fii văzut ca expertul în care clientul poate avea încredere.

Înainte să zici "da" și să îi iei clientului banii gândește-te, oare chiar are nevoie de un logo făcut de un profesionist? Este foarte posibil nici să nu aibă buget pentru așa ceva. Oare logoul să fie primul lucru de care are nevoie? Nu este. Strategia și marketingul sunt mai importante în prima fază. Ar fi mai cinstit să-i spui clientului să investească banii aceia în strategie și marketing pentru a produce și mai mulți bani, ca ulterior să aibă suficienți să își facă logoul așa cum trebuie.

Întotdeauna diagnostichează înainte să te bagi în proiecte. Pentru că "problemele" clienților s-ar putea să nu fie probleme, sau s-ar putea să fie mult mai nasoale față de cum le percep ei.

Pentru diagnosticare, iei un stetoscop și asculți informațiile primite de la client, separându-le în utile și inutile. Nu e important să afli detalii precum plimbările pe malul mării la 5 dimineața.

Sunt și situații în care clientul își cunoaște destul de bine problema, dar nu are perspectivă completă. Încă nu îi este articulată problema suficient de bine, iar tu ești expertul care poate să-i aducă acea claritate de care are nevoie. În contrast cu genul ăsta de clienți sunt și cei care habar n-au de problemele pe care le au și cred că au nevoie de "ceva". Pe acești clienți trebuie să îi porți prin tot procesul tău, de la început până la sfârșit. Ceea ce poate fi în unele cazuri o mare pierdere de timp, mai ales dacă tarifele pe care le practici sunt mici. Cu tarife mici, atragi genul ăsta de clienți care nu își cunosc propriul business sau mai rău chiar domeniul.

Clienții care acceptă tarife mai mari sunt cei care au o experiență mai vastă cu businessul lor și probabil s-au mai lovit de situații similare pe care acum le înțeleg. Ei sunt cei care au nevoie de opinia și perspectiva designerului profesionist pentru a putea confirma care anume este problema reală a businessului lor.

Cu toate acestea, ceea ce nu se va schimba niciodată este că majoritatea clienților vor veni la tine cu presupuneri despre problemele lor și vor încerca să dețină controlul și să îți spună ce anume să faci, adică pe sistemul order-taker. Iar asta este total de înțeles pentru că, la rândul lor, au o afacere care trebuie condusă. Sunt și ei în business pentru a face bani, a plăti angajații și toate cele necesare. Deci, sunt obișnuiți să dețină controlul și le-ar fi greu să lase garda mai jos și să lase pe altcineva să preia controlul asupra deciziilor care vor putea contribui la dezvoltarea business-ului lor. După cum vezi, este și un joc psihologic aici, pe care dacă îl conștientizezi poți fluidiza mai bine comunicarea.

Asta nu înseamnă că trebuie să fii de acord cu tot ce îți spune clientul. Ai și tu un cuvânt de spus care cântărește. Dacă arăți că ești expert, știi ce faci și câștigi încrederea lui, atunci va lăsa garda puțin mai jos.

Spotlight

Atunci când spunem ink art sau desene SUPERBE despre arhitectură și natură, spunem de fapt Ioana Pioaru. Ah, când spunem VR art-making și holografie, spunem tot Ioana Pioaru. 🙃 Munca Ioanei este cu totul hipnotizantă, terapeutică și profundă, pentru că atunci când o privești, conștientizezi că gândurile precum ”frumusețea va salva lumea” chiar devin o certitudine incontestabilă.

Insta: @ioanapioaru, Website

1. Te-ai simțit vreodată descurajat când vine vorba de munca ta? Dacă da, cum ți-a afectat asta creativitatea și ce ai făcut să îți recâștigi încrederea?

M-am simțit descurajată în trecut, când încercările mele de a colabora cu galerii de artă au eșuat, când mi-am dat seama că e o fractură între educația artistică din facultate și exigențele lumii artei contemporane.

Pe măsură ce m-am maturizat, mi-am dat seama că nevoia de validare externă poate fi cam toxică și că nevoia mea de a face artă e oricum mai importantă. După standardele instituțiilor de artă contemporană, poate că arta mea era irelevantă, dar pentru mine încă însemna ceva, așa că m-am hotărât să continui. Și tot desenând, am devenit din ce în ce mai bună. Apoi mi-am dat seama că azi nu trebuie să depinzi de o galerie pentru vizibilitate. Mi-am făcut un cont pe Instagram, l-am luat în serios și am reușit să găsesc acolo mulți oameni pentru care arta mea înseamnă ceva. Validarea externă e importantă pentru orice artist, dar în loc să te lupți pentru validarea unor giganți, mai bine începi la o scară mai mică, într-un mediu mai prietenos care să te ajute să crești.****

2. Care sunt cele mai bune 3 sfaturi pe care ți le-ai da, dacă ai începe din nou?

1.Orice educație e BUNĂ așa că în orice școală te-ai afla încearcă să absorbi cât de mult poți. În facultate mă ofticam că profii se concentrează pe tehnici tradiționale și nu pe artă contemporană. După mulți ani, am aflat cât de utilă este educația artistică tradițională pe piața muncii și nu numai.

2.Nimic nu înlocuiește practica zilnică. Lumea crede că secretul artei stă în talent, când de fapt e vorba de exercițiu și răbdare. O mai zic o dată și pentru rândurile din spate - oricine poate să facă artă, dacă CHIAR vrea și e dispus să învețe niște chestii de bază și să le exerseze zilnic.

3.Nu mai asculta de hateri (oricum cel mai mare hater e în capul tău - nu-l asculta nici pe ăla). Când cineva exprimă dispreț față de ce faci, de cele mai multe ori nu e despre tine, ci despre el și problemele lui nerezolvate. Also, ura nu e tot una cu critica. Când cineva te critică (constructiv), nu o lua personal, încearcă să înțelegi și să înveți din asta.

3. Cum îți menții motivația și interesul în munca pe care o faci?

Când simt că mă apucă lenea sau deznădejdea, îmi repet în minte crezul meu artistic (împrumutat de la Dostoevski), și anume că ”frumusețea va salva lumea”, că atunci când te găsești în fața frumosului și te adâncești în contemplarea lui, devii un om mai bun, de fapt devii mai om, te apropii de menirea ta divină, și că scopul artei mele este să dezvăluie cât mai multor oameni această profunzime ascunsă a frumuseții. Și astfel îmi reamintesc că arta mea are un scop mai mare decât ego-ul meu, că darul meu are un rost pe lume și că merită să insist.

4. Cum ți-ar plăcea ca oamenii să își amintească de tine?

Aș vrea ca oamenii să își amintească de momentele de pace și de bucurie pe care le-au simțit când au văzut desenele mele. Aș vrea să își amintească nu atât arta în sine cât emoțiile și energia pozitivă din spatele ei. Când îmi prezint online lucrările, adaug și câteva din gândurile bune care îmi trec prin minte când desenez și care cred că îi pot ajuta și pe alții să se simtă mai liniștiți - amprenta asta emoțională aș vrea să rămână în mintea oamenilor.

Fragmente din cărți

This is marketing - Seth Godin

Godin vine cu niște insight-uri super on point despre cât de important este să te axezi pe segmente mai mici și mai nișate ale pieței aka pe oamenii ale căror nevoi sunt îndeplinite de produsul sau serviciul tău. În timp ce  produsul tău nu este pentru toată lumea (ceea ce este natural), există oameni pentru care produsul tău este extrem de important și esențial.

Multe business-uri se axează pe strategii agresive prin care să acapareze o parte cât mai mare a pieței cât mai repede, dar truth be told, calea care aduce rezultate pe termen lung este calea prin care te axezi fix pe oamenii pentru care produsul tău means everything. Oameni care îți cunosc brandul și serviciile în profunzime. Pentru că pe oamenii ăștia nu îi vei pierde ușor.

Freelancing

Cum să îți faci curaj să pleci de la un job full time

Probabil ți-a trecut prin minte măcar o dată să spui adio programului clasic de lucru. Știi și tu, acela care vine la pachet cu manageri, colegi, taskuri interminabile și uneori senzația de a fi captiv într-o rutină apăsătoare.

Oricare ar fi situația în care te afli, cred cu tărie că nu merită să stai la nesfârșit într-un loc nepotrivit și să speri că poate cândva lucrurile vor sta altfel. Uneori, este necesar să schimbi mediul și să ai curajul de a o lua de la capăt pe cont propriu.

Iată 5 idei de luat în considerare.

Ce te pasionează? Încearcă să-ți amintești ce-ți plăcea să faci când erai mic, care era acel hobby de care nu te puteai dezlipi. Gândește-te care este acel lucru pe care-l faci în mod curent și de care nu te poți plictisi.

Fă-te vizibil. O dată ce ai identificat ce te pasionează, dă-i o șansă promovării și deschide acel cont de social media special pentru brandul tău.

Fii util și oferă înainte de a cere.

Fii de treabă. Când pornești la drum pe cont propriu, libertatea ta financiară depinde tot de oameni. Modul în care-i vei trata, te va propulsa sau te va lăsa într-un con de umbră. Așadar, fii politicos, iubește-ți trolli mai mult ca pe fani, rămâi modest și negociază prețuri corecte.

Mindset Check. Dacă ai făcut 1 leu din munca ta ca freelancer, poți face și 1 milion. Read that again, and again and one more time.

Portret Stefan Asafti