Ediția 80
Ca oameni, avem interese personale mai tot timpul.
Ne preocupăm de propriile nevoi și dorințe, chiar și atunci când încercăm să nu părem egoiști în fața celorlalți. Adică… pe cine mințim dacă nu chiar pe noi înșine?
Așa suntem noi oamenii. Și este OK să punem accent pe ceea ce ne dorim, chiar și în momentele în care ne străduim să fim altruiști sau să arătăm empatie.
Este normal să îți aperi interesele. Dar faci asta cu adevărat?
Simt că trebuie să îți dau puțin context. Nu îți face griji, acest newsletter nu se transformă într-unul psihologic.
Subiectul despre care discutăm a apărut dintr-o conversație avută la bere cu vulturița Ana Neamțu din comunitatea LDD PRO. Vorbeam despre reticenta de a acționa când ai interese la mijloc.
De mult timp, voia să mă întrebe cum poate contribui activ în Librărie pentru a-și aduce aportul în viața creativilor dar mai ales, să iasă din zona de confort și să își îmbunătățească abilitățile. Interesul ei.
Dar a ezitat de fiecare dată, până când n-a mai avut scăpare. Contextul potrivit s-a format în timpul unei ieșiri la bere cu designerii.
După câteva râsete bune, și-a găsit curajul să aducă în discuție dorința sa.
La un moment dat am intrebat-o: “Ce te-a oprit sa ma abordezi pana acum?”
Iar raspunsul ei a fost: “Nu te-am deranjat pentru ca stiam ca esti ocupat.”
Imediat am observat imediat două probleme în răspunsul ei. Haide să discutăm despre acestea, deoarece reprezintă un exemplu bun și este posibil să întâlnești situații similare și tu.
În doar câteva cuvinte, au fost făcute două presupuneri: 1) că mă „deranjează” și 2) că „sunt ocupat”.
Am mai discutat despre asta, dar vreau să reiterez: social media distorsionează realitatea. Reality check!
Interacțiunea noastră cu lumea exterioară este adesea mediată de un ecran. Când vezi cum se prezintă alții pe social media și le observi activitățile, începi să crezi că sunt intangibili. Că sunt foarte ocupați.
Nu ai greși complet crezând asta, dar poate greșești în totalitate. Este posibil ca, în momentul în care te pregătești să apeși “enter” la întrebarea ta, persoana respectivă să nu fie preocupată de mai nimic.
Îți faci griji că-i invadezi timpul liber? Hah. N-ai de unde să știi asta.
Mi se pare fascinant cum mintea noastră încearcă să umple golurile atunci când ne lipsesc anumite cunoștințe sau informații. Când nu suntem siguri de ceea ce știm, inventăm detalii pentru a completa imaginea.
Recunosc că țin mult la timpul meu, la modul în care îl utilizez și la oamenii alături de care îl petrec. Este un non-negociabil pentru mine. Evit intenționat multe interacțiuni pe social media, pentru că pur și simplu nu mă interesează deoarece îmi distrag atenția.
Am luat această decizie conștient cu ani în urmă și nu intenționez să mă întorc. Nu înseamnă că sunt ignorant, ci că mi-am ales cu grijă spațiile în care să fiu prezent.
Am încercat să fiu omniprezent pe social media și am constatat că este obositor ca dracu. Îmi fac probleme de care nu am nevoie. Pune prea multă presiune și, în opinia mea, nu merită efortul.
Ca mulți alții sunt deranjat și sunt ocupat. Dar nu tot timpul.
Ideea de luat acasă: Ai un interes clar, dar te autosabotezi făcând presupuneri și nu mai lupți pentru el.
Hai să o zicem pe aia dreaptă. Trebuie să ai puțină maturitate și un dram de profesionalism când ceri ceva.
Mă enervează la culme când primesc un „cold email” în care expeditorul cere multe lucruri fără să ofere realmente nimic în schimb. Sau mesaje de pe social media pe care reușesc să le citesc.
Dacă vrei să afli o informație și ai o întrebare, atunci nu mai ezita și adreseaz-o direct*.* N-ai ce să supraevaluezi. Pune întrebarea și vezi-ți de viață. Nu pierzi nimic. În cel mai rău caz, să nu primești răspuns. Atât. No big deal. Treci peste.
În spatele acelei întrebări ai oricum un interes care merită apărat, oricât de mic ar fi.
Atunci când ai un interes mai mare, este esențial să te pregătești corespunzător.
Când ceri ceva important, trebuie să arăți clar ce oferi în schimb.
Asta nu înseamnă neapărat ceva material, ci poate fi o informație valoroasă, un contact util sau chiar timpul tău.
În astfel de cazuri, construirea încrederii și relațiilor devine esențială. Pardon. ESENȚIALĂ!
Când ai așteptarea că ți se cuvine un răspuns sau că trebuie să primești mai mult decât oferi, este fundamental greșit.
Și uite că mulți oameni de pă net fix așa procedează. Cred că, pentru că sunt online, pot face whateva’. Oricum se ascund după un nickname. Chiar are rost efortul?
O gândire îngustă și imatură.
Să-ți dau o perspectivă aplicabilă peste tot în viața reală cât și digitală. (Fie că e vorba despre mine sau oricine altcineva.)
Tu mă abordezi pe mine.
Vrei să intri în viața mea, care merge într-un ritm convenabil.
Tu intervii în timeline-ul meu, care poate fi afectat de intervenția ta.
Nu îmi plac schimbările. Nimănui nu-i plac schimbările.
Tu ești persoana care mă poate scoate din flow. Din cauza ta, ceva riscă să se destrame în lumea mea. Ești țânțarul care îmi strică somnul noaptea.
Fă în așa fel încât să merite ieșirea mea din starea de concentrare și responsabilitate.
Știu că sună foarte egocentric 😅 tot ce am zis, dar este adevărat. Atât pentru mine, cât și pentru tine și restul.
Tu ești cauza și poți produce un efect.
Este în regulă să NU vrei să dai ceva la schimb. Dar, realist vorbind, nu te aștepta să primești nimic înapoi. No input, no output.
Există principiul reciprocității. Oamenii tind să răspundă favorabil atunci când primesc ceva, simțindu-se obligați să returneze favorul.
Nu te mint. Personal, întotdeauna m-am implicat mai mult în viața altora când am văzut că interesele mele sunt luate în considerare. Asta mai ales că am antecedente de people pleaser și îmi iau energie din fericirea oamenilor la care pot să-mi aduc contribuția.
Ideea de luat acasă: Oferă ceva valoros și acceptă că nu întotdeauna vei primi ceva în schimb.
Când îți aperi interesul, scoți toate armele la înaintare. Asta înseamnă că trebuie să te asiguri că interesul tău este bine protejat din toate părțile.
Asta înseamnă că trebuie să depui efort.
Fără puțină transpirație, interesul tău își pierde valoarea.
Dacă cererea ta este superficială, va fi percepută ca atare și nu ai ce apăra.
Cred cu tărie că abilitățile de comunicare – scrisă, verbală sau vizuală – ne pot duce foarte departe. Un mesaj clar și complet ajunge mai ușor la sufletul omului.
Dar să nu uităm că, trăim în lumea internetului, unde majoritatea intereselor încep cu un simplu „Salut” și atât.
Urăsc profund lipsa de respect pe care unii o au față de timpul altora. Timpul meu, timpul tău, timpul tuturor.
Dar hai sa nu îi judec așa de aspru. Poate că mulți nu conștientizează că abordarea lor este, de la bun început, în detrimentul destinatarului.
Când o conversație pe WhatsApp sau pe social media începe cu „Salut” și atât, fug de ea ca de dracu’. Ignore, mute, câteodată delete.
După acel „salut” urmează puțină amabilitate, cum ar fi „Ce mai faci?” “Cum mai ești?”, “Sper că ești bine” sau „Long time no talk”, și apoi exprimarea interesului “Vreau asta!”
Îți dai seama că ai jucat un ping-pong de 45 de minute, fără niciun rezultat concret.
Este o reala pierdere de vreme pentru ambele parti.
Nu este nevoie să o lungești.
Ai un interes de apărat? Scoate armele și urmează acești 5 pașii.
Totul începe prin construirea încrederii. Iar asta durează o vreme, în orice conjunctură.
Da, da! Vrem să se întâmple totul acum. Ca un copil mic care își dorește totul în acest moment.
Dar la ce cost? Ce sacrificăm?
Graba duce la rezultate superficiale și pierderea oportunităților de a dezvolta relații faine, autentice.
Răbdarea aduce dividende pe termen lung.