Ediția 69

E prea târziu să faci o carieră în design

3
 min timp de citire

Titlul în mod evident este o concepție fundamental greșită. Cu toate astea, mulți sunt de părere că, după o anumită vârstă, nu mai au cum să aducă vreo contribuție în domeniul creativ.

Printre conversațiile avute în ultima săptămână, s-a strecurat o întrebare care iarăși mi-a dat de gândit.

“Ce rost mai are să mă apuc de design la 28 de ani?”

Sigur că, în cadrul discuției cu pricina, îndoiala venea dintr-un loc emoțional cu rădăcini mult mai adânci. Dar la o scurtă analiză a întrebării, ne putem da seama că efectul pe care îl poate avea este să anuleze radical orice posibilă “încercare”.

Ba mai mult, întrebarea denotă resemnare în condițiile în care nu ai încercat suficient de mult. La primul obstacol, te oprești și începi să îți cauți zone de confort. Dacă nu te chinui puțin, nu înveți (cred cu tărie în asta).

Vârsta este doar un număr. Nu are importanță că începi la 28, 30 sau 40. Who the fuck cares?

În industria creativă sunt valorificate mai mult skill-urile, creativitatea și perspectivele fresh decât vârsta. Cei care țin cont de vârstă sunt îndoctrinați în modele învechite de gândire.

Când începi mai târziu, din start ai câteva avantaje pe care mulți juniori sau mid-level nu le au.

Din păcate mulți nu sunt conștienți de aceste avantaje. Pentru că nu-i așa? preocupările principale sunt altundeva. Nu stai tu să te gândești la așa ceva.

Ai avantajul de a fi mai echilibrat, cu o putere de concentrare mai mare, ceea ce îți permite să dedici efortul necesar pentru învățare și adaptare.

Experiența de viață acumulată este de neprețuit. Ai maturitatea pe care mulți nu o au. De la o vârstă nici berea nu mai pare așa de bună, poate chiar și Netflixu' își pierde farmecul iar telefonul și meme-urile devin plictisitoare. Toate, lăsând loc pentru obiective mai mari.

Când începi “de la 0” după ce ai lucrat în alt domeniu, este foarte probabil să ai competențe care se pot aplica în noua ta carieră. Skill-urile astea se transferă.

Ceea ce complică situația este, din nou, lipsa conștientizării acestor abilități. De ce? Pentru că sunt considerate evidente.

E greu să-ți “pice” pe radar toate aceste soft skills pe care le deții. Le-ai folosit atât de mult timp încât ai ajuns să uiți că le ai. Singurul lucru la care te gândești sunt toate abilitățile pe are NU le ai (încă), ceea ce îți provoacă teamă și anxietate.

Lucrul în echipă, comunicarea și rezolvarea problemelor sunt foarte relevante în orice proiect care ține de graphic design and beyond. Deja ai un pachet serios de experiențe pe care îl tot tragi după tine.

Și nu. Nu începi de la 0. Există loc pentru toată lumea.

Designul este o formă de exprimare, similar cu cuvintele. Prin design comunici. Întotdeauna va fi nevoie de tipul ăsta de comunicare. Chiar și într-o lume pusă pe “mute” oamenii au nevoie de repere vizuale.

Se spune că ai nevoie de 10.000 de ore pentru a stăpâni o abilitate. Aia vine undeva la vreo 10 ani, la un program de 8 ore pe zi din care vreo 4 sunt productive (astea se pun la socoteală de fapt).

În realitate, poți învăța abilitățile mult mai rapid. Într-un singur an, cu toate experiențele acumulate, poți ajunge foarte departe. Începi la 40? nu trebuie să aștepți până la 50. În 3-4 ani, ajungi mai bine decât alții cu experiență în domeniu.

Cine te poate opri să începi ești fix tu.

Te las cu o vorbă auzită pe interneți (să o interpretezi).

“Designers don’t retire. They die.”

Resurse utile

FontBase este un font manager must have. Are toate Google Fonts pe care le poți descărca local, dar și posibilitatea să testezi și să instalezi fonturi doar când e necesar.

Freelancing

Caută prima dată printre emoțiile clientului

Mindsetul pe care trebuie să îl ai când vorbești cu un potențial client este “Cum pot să îl ajut?” și nu “Ce pot să îi vând clientului?” sau “Câți bani pot face de pe urma lui?”.

Ascultă-l și înțelege-i nevoile, fă-l să sape și mai adânc în provocările de care se lovește și încearcă să identifici problemele (reale) pe care le are cu businessul lui.

Când faci asta, relația devine mult mai profundă decât una pur și simplu tranzacțională.

Scormonești prin emoțiile clientului, apoi îi arăți că i le înțelegi. E o treabă personală, așa cum ar trebui să fie. Oamenii lucrează cu alți oameni.

Portret Stefan Asafti