ediția 41
Mai întâi și cel mai important, trebuie să fii autentic. Altfel spus, trebuie să crezi cu tărie în ceea ce faci. Dacă nu crezi în brandul tău și în ceea ce faci, orice strategie vei pune la cale va eșua în cele din urmă. Nu poți să fake-uiești cine ești pe termen lung, pentru că lumea va observa. Oamenii lucrează tot cu oameni.
Apoi, trebuie să fii diferit. Hai să fim sinceri, într-o lume plină de branduri și produse, trebuie să ieși în evidență ca să supraviețuiești. Ai nevoie de produse care să iasă în față și de o identitate vizuală unică, ușor de recunoscut. Dacă arunci pe piață același lucru ca toți ceilalți, lumea o să te ignore.
O scurtă mențiune: nu e de ajuns să fii doar diferit, trebuie să fii și relevant. Poți să fii cel mai diferit brand din lume, dar dacă produsele sau serviciile tale nu sunt relevante sau utile pentru oameni, atunci cam bați pasul pe loc.
Pentru ca oamenii să îți cumpere produsul sau să folosească serviciul tău, trebuie să le oferi ceva de care au nevoie. Acest lucru trebuie să îi ajute să-și simplifice sau să-și îmbunătățească viața. Fiind irelevant, e greu să supraviețuiești.
În cele din urmă ține cont de abordarea "outside-in" întâlnită în design thinking. Trebuie să te gândești întotdeauna la client și să te pui în pielea lui. Înțelegând ce este important pentru el, poți să te adaptezi și să îi oferi exact ceea ce își dorește. Hai să aruncăm iarăși în teren acel termen atât de necesar: empatie.
Fă cunoștință cu Alexandru Săvescu, aka art director cu multe campanii publicitare bombă în portofoliu, ilustrator, UX/UI designer, fotograf și omul pe care îl mai vezi din când în când la volanul unei dube cu flori. Alex este un om creativ, cu o gândire inovativă, care ar face câteva ajustări micuțe la lumea pe care o știm noi acum: și-ar dori ca țânțarii să fie vegani și, bineînțeles, ca tigrii de platan să-și schimbe numele cu ceva care să îi reprezinte mai bine.
Website / Insta: @savexandru / Behance / LinkedIn
Bineînțeles! M-am lovit de momente în care m-am simțit descurajat în ceea ce privește munca mea. Totul se rezumă la modul în care percep și interpretez feedback-ul.
Când cer păreri cuiva, trebuie să fiu sincer cu mine însumi. Uneori, vreau să știu cum pot îmbunătăți designul meu, iar alteori, pur și simplu îmi doresc recunoaștere. Nu sunt singurul care face asta, știu că mulți alți creativi fac la fel. De exemplu, îmi place să primesc laude când lucrez la proiecte personale și, având abilități bune de troubleshooting, am învățat unde să le cer. :))
Dar când vine vorba de proiecte reale, contează să fac ceva care să fie funcțional și să satisfacă nevoile clienților. Deseori prezentările sunt mai degrabă meciuri de dezbatere decât show & tell. Pentru a recâștiga încrederea și a-mi păstra creativitatea am învățat să nu iau feedback-ul personal și să nu mă descurajez de critici. La urma urmei, dacă “nepoțica putea desena așa”, de ce nu a făcut-o ea?****
Varietatea contează. Este extrem de util să cunoști cât mai multe software-uri, subiecte, chiar și la un nivel mediu. Diversificarea stimulează creativitatea.
Dacă ar fi să încep din nou, aș căuta un job secundar care să asigure un trai decent, să economisească energie și să îmi ofere suficient timp pentru proiecte creative. Cred că este mai bine în acest fel decât să începi să faci proiecte cu care nu ești de acord, doar pentru bani.
Aș căuta un cerc de prieteni interesanți și aș fi mai deschis în abordare. Sunt destul de tăcut și introvertit, iar soluția nu este întotdeauna să stai deoparte și să împingi la pixeli până ajung la the golden ratio.
Anturajul este foarte important. Am contribuit la formarea unui cerc social plăcut care încurajează un tip de competitivitate benefică. Avem un scop comun și recunoaștere fără a fi nevoie să întrebe cineva ceva, sau încurajări când este cazul. În plus, am învățat să-mi stabilesc obiective realizabile și să mă concentrez pe progresul meu personal, în loc să mă compar mereu cu alții.
Ăla care făcea de toate, de la UX/UI, la campanii publicitare, ilustrație și fotografie. Conducea și o dubă cu flori, mai era și modest pe deasupra si relativ amuzant. Dacă ieșeai cu el la bere trăgea de ultimele înghițituri de nu mai pleca acasă. (Merge bine si ca anunț funerar)
Fă cunoștință cu Alexandru Săvescu, aka art director cu multe campanii publicitare bombă în portofoliu, ilustrator, UX/UI designer, fotograf și omul pe care îl mai vezi din când în când la volanul unei dube cu flori. Alex este un om creativ, cu o gândire inovativă, care ar face câteva ajustări micuțe la lumea pe care o știm noi acum: și-ar dori ca țânțarii să fie vegani și, bineînțeles, ca tigrii de platan să-și schimbe numele cu ceva care să îi reprezinte mai bine.
Website / Insta: @savexandru / Behance / LinkedIn
Bineînțeles! M-am lovit de momente în care m-am simțit descurajat în ceea ce privește munca mea. Totul se rezumă la modul în care percep și interpretez feedback-ul.
Când cer păreri cuiva, trebuie să fiu sincer cu mine însumi. Uneori, vreau să știu cum pot îmbunătăți designul meu, iar alteori, pur și simplu îmi doresc recunoaștere. Nu sunt singurul care face asta, știu că mulți alți creativi fac la fel. De exemplu, îmi place să primesc laude când lucrez la proiecte personale și, având abilități bune de troubleshooting, am învățat unde să le cer. :))
Dar când vine vorba de proiecte reale, contează să fac ceva care să fie funcțional și să satisfacă nevoile clienților. Deseori prezentările sunt mai degrabă meciuri de dezbatere decât show & tell. Pentru a recâștiga încrederea și a-mi păstra creativitatea am învățat să nu iau feedback-ul personal și să nu mă descurajez de critici. La urma urmei, dacă “nepoțica putea desena așa”, de ce nu a făcut-o ea?****
Varietatea contează. Este extrem de util să cunoști cât mai multe software-uri, subiecte, chiar și la un nivel mediu. Diversificarea stimulează creativitatea.
Dacă ar fi să încep din nou, aș căuta un job secundar care să asigure un trai decent, să economisească energie și să îmi ofere suficient timp pentru proiecte creative. Cred că este mai bine în acest fel decât să începi să faci proiecte cu care nu ești de acord, doar pentru bani.
Aș căuta un cerc de prieteni interesanți și aș fi mai deschis în abordare. Sunt destul de tăcut și introvertit, iar soluția nu este întotdeauna să stai deoparte și să împingi la pixeli până ajung la the golden ratio.
Anturajul este foarte important. Am contribuit la formarea unui cerc social plăcut care încurajează un tip de competitivitate benefică. Avem un scop comun și recunoaștere fără a fi nevoie să întrebe cineva ceva, sau încurajări când este cazul. În plus, am învățat să-mi stabilesc obiective realizabile și să mă concentrez pe progresul meu personal, în loc să mă compar mereu cu alții.
Ăla care făcea de toate, de la UX/UI, la campanii publicitare, ilustrație și fotografie. Conducea și o dubă cu flori, mai era și modest pe deasupra si relativ amuzant. Dacă ieșeai cu el la bere trăgea de ultimele înghițituri de nu mai pleca acasă. (Merge bine si ca anunț funerar)
Este foarte ușor să spui NU oamenilor apropiați din viața ta și celor îndepărtați adică celor cu "Nu vrei să cumperi de la mine produsul ăsta mișto?", "NU, go away!" - easy. Dar este mai greu să spui NU celor rămași care sunt colegii de lucru. Iată un truc fain.
Dacă notezi pe o bucată de hârtie cererea cuiva poți să o arăți (literalmente) cu degetul și să îi spui: "Mă tem că trebuie să spun NU la asta." Ceea ce-i mult mai bine decât dacă ai spune "Mi-e teamă că trebuie să-ți spun nu." O va lua personal.
Spune da persoanei, însă spune nu sarcinii.
Singurul KIT de contracte de care ai nevoie pentru ca tu să ai o singură grijă: creația ta.
Învață să creezi oferte de preț și asigură-te că ești plătit așa cum meriți!
