ediția 26
Am participat în calitate de învățăcel la 2 zile de Design Thinking. Pe tot parcursul celor 2 zile am avut oportunitatea să văd și să înțeleg în profunzime ce presupune metodologia DT.
Întreaga activitate a fost coordonată super profi și atent de către Dalibor și Julien. Hands down pentru organizare și implicarea personală.
Sincer, am pornit cu niște așteptări, iar două din ele au fost că îmi voi prăji efectiv neuronii și că am să ies tare din zona de confort. Check and check.
Încă de la intrarea în sală totul era pregătit. Instrumente de scris, carnețele, snacks, apă, cafea, cam tot ce aveai nevoie pentru a-ți ține activ creierul. Ne-am pus la mese, fiecare pe unde a apucat, iar pe când ne-am acomodat mai bine am fost împărțiți în echipe.
Design Thinking merge mult pe ideea de visual learning și learning by doing. Adică n-a fost un curs la care participai doar cu fundul în scaun. Am făcut cel puțin 10K pași în fiecare zi. Numa zic. So, că să mergem pe legea lui Pareto, 80% a fost doing iar 20% a fost teorie.
Am primit o temă foarte interesantă. Cum putem îmbunătății experiența vizitatorilor în Parcul Central din Cluj-Napoca. Toate bune și frumoase până în momentul în care am fost nevoiți să mergem în parc și să facem qualitative research prin luarea de interviuri oamenilor care reprezentau cel mai bine avatarul de client definit prin exercițiile inițiale.
A fost weird și fain în același timp. Weird, pentru că 2 introvertiți (eu și colegul Răzvan) au fost puși în aceeași oală. “Na băieți. Go talk to strangers. Da repejor că timpul trece.” Super fain, pentru că am ieșit din zona de confort și am acționat fără să supra evaluăm situația. Ne-am cunoscut și mai bine unul pe celălalt și am lucrat în echipă completându-ne reciproc foarte bine. N-am primit niciun refuz din partea oamenilor 🤘.
În tot timpul petrecut în parc am învățat chiar multe, despre cum să abordezi oamenii și cum să îți exerciți empatia în așa fel încât să detensionezi rapid situațiile (încerci să te relaxezi la soare și vezi 2 bărboși cu badge-uri la gât care vin spre tine - not fun).
Am povestit cu o doamnă de 72 de ani despre Beatles, Led Zeppelin și AC/DC. Pe lângă asta am scos de la ea și informațiile relevante care urma să ne ajute în definirea și articularea problemelor. Am mai luat 3 interviuri și ne-am întors în sala de curs.
În Design Thinking te folosești foarte mult de psihologie. Design + Psihologie = Love. În prima fază te conectezi profund la emoțiile avatarului de client și porți cu tine această conexiune până la final. Totul pornește de la emoții.
În viața de zi cu zi nu observăm multe lucruri în ceea ce îi privește pe oamenii din jurul nostru. Totul este “normal”. Dar în momentul în care începi exercițiile de DT iar accentul cade greu pe definirea avatarului și pe psihologia lui, deja creierul tău depune un efort considerabil raportat la observațiile uzuale din viața de zi cu zi. În punctul ăsta începi să zâmbești strâmb și îți dai seama cât de dificil este să-ți pui mintea la contribuție.
Fiecare tool din DT pe care îl folosești te aduce mai aproape de realizarea și realitatea că există atât de multe găuri negre în business-urile actuale. Prin comparație, începi să vezi neajunsurile multor proiecte la care ai lucrat sau în firma la care lucrezi.
Apoi te întrebi “Dar de ce nu fac business-urile treburile în felul ăsta? E mult mai logică și mai utilă metodologia DT.” Răspunsul este simplu. Avem o problemă culturală și de adoptare al unei noi modalități de gândire. Pe lângă asta e mai ușor să NU gândești. De aceea mulți trec direct la soluții și văd o pierdere de vreme în definirea avatarului prin conectarea la emoțiile lui.
Aici te lovește tare un reality check și realizezi câte oportunități se ratează și cât de mediocre sunt abordările companiilor din România (și nu numai).
Pe parcursul celor două zile de workshop vei avea momente grele de tot. Creierul efectiv nu mai face față. Și e normal, mai ales când faci ceva nou. Dar ai lângă tine coordonatorii care pot să îți descoase rapid gândurile întortocheate și să îți aducă claritatea necesară.
Evenimentul, este mai mult o experiență decât un curs sau un workshop. E ca și cum mergi într-un team-building cu colegii. Socializezi, legi relații noi, afli povești și îți dai seama cât de mică este lumea. Echipa te împinge, te susține și ai ocazia să vezi totul din perspective diferite.
Return on investment-ul după toată experiența asta este dincolo de bani. În două zile ajungi să gândești lucrurile deferit. Și atenție! este punctul de cotitură din care nu te mai poți întoarce, pentru că o parte din sistemul tău de convingeri îți va fi dărâmat complet și reconstruit de la 0.
Într-un final, mi-am confirmat multe ipoteze din modul personal de gândire iar experiența învățării accelerate este ceva ce voi repeta cu siguranță.
Meet the one and the only Tammy Lovin, artist digital și specialist în tehnologii emergente, precum AR, VR, XR , artă programabilă și A.I. , dar și NFT.
Tammy dezvoltă proiecte de tip virtual fashion și este arhitect în Metaverse. Lucrările sale iconice eye-candy au fost expuse în multiple galerii internaționale din Miami, Beijing, LA, dar și pe ecranele uriașe din Times Square NYC, bucurându-se de o recunoaștere extinsă la nivel global.
Este frecvent invitată ca speaker specialist la conferințe internaționale și își continuă ascensiunea și pe social media cu videouri educative și tutoriale din zona de web3. Our kind of gal!
Prepare your brain to be blown away!
Cu gânduri cum sunt ale mele, nu mai am nevoie de hateri care să joace rolul ăsta. :))Eu sunt persoana care mă descurajează cel mai tare și asta funcționează ca un lucru care mă motivează să îmi închid tot mie gura. E un cerc vicios pe care din exterior oamenii îl văd ca fiind ambiție sau determinare. Din interior se simte destul de toxic să nu fii niciodată suficient ție însuți.
Am lucrat mult în ultimii ani la portofoliul meu și implicit la imaginea mea de profesionist în domeniu și cred că au trecut vreo 5 ani de când am primit feedback de la clienți. În general am mână liberă 100%, clienții mei vor ceva făcut de Tammy, fără intervenții exterioare.
Am dovedit în nenumărate rânduri că livrez fix ce este nevoie pentru o campanie cu indicații minime, așa că sunt o bătaie foarte mică de cap când se lucrează cu mine, deci nu pot să zic că întâmpin pushback de la colaboratori, ba chiar aș zice că ei sunt cei mai mari susținători ai mei, și așa și ar trebui să fie, nu?
A trecut mult timp din momentul ăla pentru mine și domeniile avansează rapid. Un sfat dat acum nu mi s-ar fi putut aplica atunci, dar dacă acum în 2023 aș începe de la zero, aș încerca să nu fac nici un fel de compromis în ceea ce privește ceea ce livrez ca și rezultat. Ori e ca mine, ori nu e deloc.
Am pierdut mulți ani livrând creații lamentabile pentru că așa zicea brieful sau ăla era feedbackul și eu îl urmam, ca să mă trezesc după câțiva ani cu un portofoliu mediocru. Lucram pentru bani și that's the worst you can do într-un domeniu creativ, e probabil cel mai mare deserviciu după părerea mea pe care un creativ și-l poate face.
Poți găsi alte surse de venit până poți lucra doar proiecte pe care nu îți e rușine să le pui în portofoliu. Și dacă nu ai deloc asemenea proiecte, îți inventezi unele ca să atragi clienții pe care ți-i dorești în viitor.
Aș mai menționa să ai prezență în social media, sau pe platforme de portofolio showcasing, sau pe orice fel de platformă care te ajută să fii văzut cu munca ta.
Nu prea sunt în măsură să îmi dau cu părerea, pentru că nu am experimentat niciodată pierderea acestor două, dar cred că dacă ți se întâmplă asta, este probabil foarte scary.
Hobbyul meu este ceea ce fac ca și job. De asta chiar sunt ultima persoană care să poată sfătui pe cineva despre cum să își mențină interesul. Poate răspunsul este mai degrabă să îți schimbi activitatea astfel încât să nu se mai pună vreodată problema de a fi demotivat.
Ca și adult am fost diagnosticată cu ADD și spectrul de autism, ceea ce pentru mine însemna o combinație de geniu plus o doză de dizabilitate, ceea ce făcea ca rezultatele mele pe parcursul anilor să varieze fenomenal de mult, pentru că ba eram genială, ba nu eram în stare să iau nota 5.
Acum că sunt adult înțeleg că toate aceste lucruri atipice îi fac pe oameni să mă vadă într-un fel sau altul și niciodată pe de-a întregul, și probabil este una dintre cele mai mari frustrări ale mele.
Așa că deși mi-ar plăcea să răspund la întrebare zicând că mi-ar plăcea ca oamenii să mă vadă cu toate părțile mele bune, dar și cu deficiențele, este total nerealist, așa că o să mă rezum la faptul că îmi doresc măcar să mă vadă.
Get you sh*t together - Sarah Knight
O carte despre cum să îți pui viața în ordine, fără să te simți copleșit de toate lucrurile pe care ți le-ai propus să le faci.
Partea faină este că această carte nu este una generalistă, cum sunt majoritatea cărților de dezvoltare personală, și vine cu niște exemple de ”personas” care, ghici ce, sunt asociate cu THE CHIPMUNKS. 🐿️🐿️🐿️ Este foarte ușor să rezonezi cu informațiile din carte în momentul în care te regăsești într-unul dintre aceste personaje.
De exemplu, oamenii ca Theodore sunt cei care trec prin dificultăți zi de zi și care își pun bețe în roate, oarecum: pierd chestii, uită chestii, întârzie des și le este dificil să facă lucruri de bază.
Cei care sunt ca Alvin, sunt tipologia de oameni care se descurcă zi de zi, dar au probleme când vine vorba de a respecta un buget, un planning sau un deadline. Iar apoi sunt Simonii, oamenii care sunt hyper-funcționali, fac o tonă de chestii, sunt perfecționiști, sunt mereu la timp și totuși trăiesc sub presiune constantă.
Dacă te regăsești într-unul dintre aceste veverițe personas, vei găsi niște informații interesante și utile în cartea asta.
Avantaje
Dezavantaje
Singurul KIT de contracte de care ai nevoie pentru ca tu să ai o singură grijă: creația ta.
Învață să creezi oferte de preț și asigură-te că ești plătit așa cum meriți!
