Ediția 128
“Deși pare că sunt o persoană foarte calmă și serioasă, am haos în cap de foarte multe ori. Și de cele mai multe ori, se întâmplă când am foarte multe lucruri de făcut”
… spunea Maria Tabarcea în live-ul de luni. Fac pariu că sună familiar situația descrisă de Maria.
Deseori ne înconjurăm de 1.000 de lucruri de făcut, la care mai adăugăm alte 1.000 de gânduri. Împreună, creează o bombă cu ceas, gata să explodeze într-un burnout. Sau, mai subtil, ne îngrădim zilnic claritatea mentală.
Ca freelancer, știu exact senzația pe care o descrie Maria. Ai atâtea proiecte, deadline-uri și responsabilități, încât nu mai știi pe ce să pui mâna prima dată. Confuzie? Check. Procrastinare? Check. Și în loc să avansezi… te învârți în (check) cerc 😏.
Maria a înțeles că atunci când se apucă să deseneze sau să facă lettering, reușește să se focuseze pe un singur lucru.
“În momentul în care te apuci să faci un lucru, ajungi să creezi un moment, iar emisferele creierului încep să colaboreze între ele.”
E o explicație care sună a știință, dar efectul e simplu: te calmezi. Îți liniștești corpul și reușești să-ți structurezi mental ce ai de făcut.
Și nu trebuie să fii ilustrator ca să beneficiezi de principiul ăsta.
Desenul nu e singura cale prin care poți să-ți liniștești creierul. E doar una dintre ele. La fel de bine ai putea să alergi, să gătești, să faci curat sau să te plimbi fără căști.
Pentru mine, scrisul în jurnal face fix treaba asta: îmi curăță creierul. Îmi iau gândurile care se învârt ca niște greieri panicați și le pun pe hârtie. Zilnic. Uneori scriu două rânduri, alteori jumătate de pagină. Nu contează cât, ci efectul: capul meu se așază. Și-mi aduc aminte ce e important, de fapt.
Sunt multe activități prin care poți obține o minte mai clară: desen, journaling, o plimbare de 10.000 de pași, gătit, curățenie. Ai de unde alege.
În timpul zilei consumi prea multă informație, fie că vrei sau nu. De pe social media, de la muncă, de peste tot. Problema e că informația aia se filtrează atât de tare încât nu mai rămâi cu nimic esențial. Obosești, iar creierul tău, la finalul zilei, vrea doar să se arunce în Netflix și să se îndoape cu dopamină ieftină. Dar haosul rămâne. E doar o impresie falsă că s-a liniștit.
Eu m-am plictisit de Netflix. Încerc să văd Wednesday și trag de mine de patru zile pentru un episod. Și mă bucur că nu mai am sentimente puternice pentru entertainmentul ăsta. Îmi lasă mai mult loc pentru așezarea gândurilor.
Tehnologia e mișto când funcționează. Dar direcția în care ne îndreptăm cu AI-ul… e neclară. Suntem la început. Și totuși, deja ne lovim de o problemă nasoală: înlocuirea gândirii cu inteligența artificială.
E prea ușor acum să spui “lasă că întreb ChatGPT”. Problema nu e că întrebi. Problema e că nu mai gândești. Iar pe termen lung, o să doară. Nu doar pentru noi, ci și pentru copiii noștri.
Mi-am luat în serios misiunea de “instalator de sistem de operare” pentru copilul meu. Vreau să-i instalez gândire critică. Știu că nu va fi ușor, dar nu-mi permit să las AI-ul să-i crească creierul în locul meu.
Mintea e ca un biceps: dacă n-o pui la treabă, se atrofiază. Dacă ne lenevim mental și ne bazăm pe AI pentru orice, vom plăti cu pierderi pe care azi nici nu le vedem. De la capacitatea de decizie până la sănătatea mintală.
AI-ul e o unealtă. Nu e creierul tău. Folosește-l ca o extensie a gândirii, nu ca o proteză mentală.
Nu există o rețetă universală pentru ordine în gânduri. Pentru Maria funcționează ilustrația. Pentru mine, scrisul. Pentru tine ar putea fi altceva cu totul.
Dar ideea de bază e simplă: ai nevoie de o activitate care să-ți centreze atenția pe un singur lucru și care să-ți scoată gândurile afară, în lumea reală.
Poate că diseară, în loc să te întinzi pe canapea cu telefonul în mână, îți iei un post-it și notezi cele trei lucruri importante pe care trebuie să le faci mâine. Sau îți scoți creioanele și desenezi o hartă mentală cu toate proiectele tale.
Orice ai alege, dă-ți voie să experimentezi. Mintea ta merită aceeași atenție ca și proiectele tale.