Ediția 136
Săptămâna trecută am fost la GrowthCon, conferința organizată de Robert Katai. Mi-a plăcut mult. Nu doar pentru că m-am reîntâlnit cu o parte bună din comunitate, ci și pentru energia generală a evenimentului. A fost cald, autentic și viu.
Robert m-a inspirat mereu. Din felul în care gândește, din cum duce ideile până la capăt, dar mai ales din generozitatea lui. O vezi ușor, în felul în care dă mai departe ce știe, în cum susține oamenii din jur, în cum contribuie direct sau indirect la ce se întâmplă în Librăria de Design.
Poate tocmai de aceea mi-a rămas gândul ăsta în cap și am simțit nevoia să îl pun în cuvinte. Uneori, inspirația nu vine din idei mari, ci din felul în care cineva alege să fie. Așa s-a născut și acest newsletter, dintr-un gând simplu rămas cu mine după eveniment.
Problema care mă ține treaz noaptea este asta: majoritatea creativilor sunt blocați în modul single-player.
Gândesc: "Dacă fac treabă bună, o să mă remarce cineva și o să am succes". E mentalitatea artistului care stă în studio și așteaptă să fie descoperit de un curator genial.
But here's the catch: succesul astăzi se întâmplă în modul multi-player. Nu câștigi singur, câștigi cu oamenii tăi. Nu crești singur, crești prin faptul că ridici și nivelul celorlalți din jurul tău.
Cei care înțeleg asta se comportă diferit:
Schimbarea asta de mindset transformă tot. Dintr-odată nu mai concurezi cu toată lumea, ci construiești alături de ea.
Contribuția are un compound effect nebun. Fiecare om pe care îl ajuți devine o extensie a influenței tale pozitive în lume.
Realmente contribuția nu e doar despre altruism. E și despre cum îți construiești reputația și poziționarea în piață.
Când contribui constant la progresul altora, se întâmplă ceva magic: oamenii încep să te asocieze cu creșterea lor. Devii "persoana care m-a ajutat să cresc" în mintea lor.
Și când cineva are nevoie de un designer sau cunoaște pe cineva care are nevoie de unul, ghici despre cine își amintește primul? De persoana care l-a ajutat să progreseze.
Personal nu fac asta ca să manipulez pe cineva. Doamne și ferește! O fac pentru că mă face fericit să văd oameni crescând. Dar bonus-ul e că îmi construiește și o rețea puternică de oameni care vor să colaboreze cu mine.
E win-win în forma lui cea mai pură.
Mit #1: "Trebuie să fiu expert ca să ajut pe cineva"
Bull sh#t. Uneori cel mai util sfat vine de la cineva care tocmai a trecut prin ce treci tu acum. Are perspective proaspete.
Mit #2: "Dacă ajut concurența, îmi fac rău"
În freelancing nu există concurență cu adevărat, există numai poziționare. Cu cât ajuți mai mulți oameni să crească, cu atât crește și calitatea întregii industrii. Rising tide lifts all boats.
Mit #3: "Contribuția înseamnă să lucrez gratis"
Nu musai. Poți contribui prin feedback, prin recomandări, prin sharing de conținut, prin networking. Nu tot ce faci pentru alții trebuie să fie muncă neplătită.
Mit #4: "N-am timp să contribui"
Contribuția nu înseamnă să adaugi încă o activitate în programul tău. Înseamnă să faci ce faci deja, dar cu o mentalitate diferită.
Cel mai important lucru pe care vreau să îl înțelegi: contribuția nu e ceva ce faci, e ceva ce ești.
Nu e despre a dedica X ore pe săptămână să ajuți pe cineva. E despre a vedea oportunități de a contribui în tot ce faci deja.
Am realizat de curând că contribuția nu e doar o opțiune frumoasă - e o responsabilitate.
Dacă ai reușit să înveți ceva valoros, dacă ai trecut prin ceva dificil și ai ieșit cu lecții, dacă ai dezvoltat o abilitate care poate ajuta pe alții, ai o responsabilitate să împarți asta.
Nu pentru că așa e frumos. Pentru că așa funcționează lumea. Cunoașterea și experiența sunt resurse care se înmulțesc prin împărtășire, nu se împuținează.
Fiecare om care și-a învățat meseria de undeva are datoria morală să ajute următoarea generație. Fiecare freelancer care și-a găsit clienți buni are responsabilitatea să îi ajute pe cei care încă se zbat.
E un ciclu. Tu ai fost ajutat de cineva, direct sau indirect. Acum e rândul tău să ajuți.