Creativitatea nu e un miracol. E muncă.

Am auzit de nenumărate ori oameni spunând “Eu nu sunt o persoană creativă”. Și o spun cu convingerea că e ceva stabilit din naștere. Ca o trăsătură genetică, pe care ori o ai, ori nu. E greșit. Foarte greșit.

Creativitatea nu e un dar rezervat pentru “the chosen ones”. Nu vine cu bagheta magică, ci cu exercițiu, curiozitate și un strop de inconfort. Dacă nu ai idei, nu înseamnă că nu ești creativ. Înseamnă că nu ai încercat destul. Sau nu ți-ai dat voie.

Am avut și eu momente în care mi se părea că “nu merge nimic”. Îți vine să-ți trântești laptopul și să spui: “gata fra, azi n-am inspirație”.

Doar că în momentele alea, nu inspirația lipsea. Lipsea mișcarea. E ca la sport: dacă nu-ți folosești mușchii, se atrofiază. Dacă nu-ți antrenezi mintea să gândească lateral, va merge pe drumuri bătătorite. Cele mai comode. Cele mai plictisitoare.

Să zici că nu ești creativ pentru că nu ai avut idei într-o zi e ca și cum ai spune că nu știi să gătești doar pentru că ți-a ieșit o omletă arsă. Nu, ai nevoie de antrenament. Ai nevoie să greșești, să te uiți în jur, să te inspiri, să transformi banalul în poveste. Și să te întrebi: “Ce pot face diferit azi?”

Comoditatea ucide creativitatea

Nu e nicio surpriză aici. Mintea noastră iubește drumurile scurte. Vrea soluții rapide. Dar fix de acolo vine problema. Când faci lucrurile pe pilot automat, nu mai creezi. Doar repeți. Și apoi te întrebi de ce ai senzația că nu mai iese nimic bun.

Am observat că cele mai bune idei vin când mă forțez să ies din rutină. Să schimb unghiul. Să mă întreb “cum ar face asta cineva complet diferit de mine?”. Poate suna filozofic, dar e un exercițiu simplu. Te pune în mișcare. Te scoate din zona aia moale în care totul pare ok, dar nimic nu e memorabil.

Necesarul a creat mai multă inovație decât orice formă de “talent înnăscut”. Când nu ai resurse, cauți soluții. Când nu ai timp, devii eficient. Când nu ai bani, devii inventiv. Creativitatea are nevoie de curiozitate și uneori de un pic de presiune.

Societatea nu încurajează creativitatea. Ne vrea eficienți, rapizi, productivi. Dar exact în constrângerile astea se poate ascunde o idee genială. Doar că… trebuie să o cauți. Să nu accepți primul răspuns. Să nu crezi că “nu se poate”. Pentru că deseori, “nu se poate” e doar începutul unei idei grozave.

N-ai chef? Fă oricum.

Asta e poate cea mai importantă lecție pe care am învățat-o de când creez conținut. Nu ai mereu chef. Nu ai mereu inspirație. Dar poți avea un proces. O disciplină. Un obicei.

Mi-am făcut o colecție de idei. Le notez în telefon, în Notion, pe șervețele, oriunde. Pentru că nu știi niciodată când apare sclipirea aia. Ideile nu vin când le chemi. Dar vin când te miști, când citești, când observi, când vorbești cu un prieten la cafea și brusc îți sare un insight în față.

Crearea de conținut m-a învățat să văd 👀 idei în banal. Să le prind din zbor și să le pun deoparte. A devenit parte din cine sunt. Nu mai cred în blocaj creativ. Cred în lipsa de mișcare. În lipsa de organizare. Și da, poate pare plictisitor să vorbești de organizare când vine vorba de creație, dar… funcționează. Când știi unde să cauți, găsești. Când te ții de un proces, ai de unde începe. Iar începutul e cel mai greu.

Poți fi creativ chiar și când nu vrei. Doar să vrei să încerci.

Ia cu tine următoarele idei:

• Creativitatea nu e talent. E antrenament.
• Când ești leneș mental, îți spui singur că „n-ai idei”.
• Comoditatea omoară ideile. Ieși din ea cât de des poți.