Salutare și la mulți ani!

Îți vine să crezi că am ajuns în 2026? Parcă ieri sărbătoream trecerea în 2025.

Zilele trecute am dat un ultim ochi peste întregul an care s-a terminat și prima concluzie a fost că totul a mers foarte bine. M-am ținut de ce mi-am propus, ba chiar am realizat peste așteptări. Din punct de vedere financiar, credeam că sunt puțin peste punctul zero și m-am simțit ușurat că deși anul a venit cu provocări mari, l-am biruit cumva.

Apoi, mai odihnit fiind, am aruncat o privire mai atentă pe cifre. Realitatea era altfel. Am ieșit în pierdere. Nu cu mult, dar suficient cât să îmi creeze un gol în stomac.

Așteptările mele nu au corespuns cu realitatea, și nu e prima dată când îmi fur singur căciula. E o problemă de “design”, o problemă la modul în care m-am gestionat pe mine.

De ce ne înșelăm singuri

Ne place să credem că avem control și că înțelegem ce se întâmplă în businessul nostru. Că știm unde stăm financiar, ce funcționează și ce nu. Realitatea e mai puțin glorioasă decât asta.

Ne bazăm pe senzații în loc de date, pe impresii în loc de dovezi, pe speranță în loc de sisteme. Creierul nostru e optimizat pentru supraviețuire, nu pentru exactitate. E făcut să vadă tipare și să umple golurile cu povești în care noi suntem eroul care a depășit obstacolele.

Problema apare când povestea pe care ne-o spunem nu coincide cu realitatea documentată. Când sentimentul că merge bine înlocuiește verificarea că merge bine de fapt . Am corectat lucrurile astea de ani de zile și tot timpul vor exista probleme la sistemul de operare , pentru că sistemul de operare sunt eu. Și tu.

Costul real al optimismului nedocumentat

Optimismul e esențial în freelancing și antreprenoriat, fără el nu ai fi pornit niciodată. Dar optimismul nedocumentat te costă în moduri pe care nu le vezi imediat.

Te costă în decizii proaste bazate pe date inexistente, în investiții greșite pentru că ai crezut că te descurci mai bine decât te descurci de fapt. Te costă în oportunități ratate pentru că nu ai văzut realitatea la timp să poți ajusta direcția.

Cel mai mare cost însă e încrederea în propria judecată. Când te înșeli singur de câteva ori, începi să te îndoiești de toate deciziile tale, inclusiv de cele bune. Soluția nu e să devii pesimist, ci să documentezi obsesiv și să ai sisteme care îți arată realitatea, nu senzația ta despre realitate.

Un excel simplu cu venituri și cheltuieli reale bate orice sentiment despre cum merge businessul. O evidență clară a orelor lucrate bate orice impresie despre cât de productiv ai fost luna asta.

Sistemul bate sentimentul.

Sistemele sunt singura cale de a scăpa de autoînșelare, nu pentru că sunt perfecte, ci pentru că sunt obiective. Un sistem bun îți arată ce nu vrei să vezi și te obligă să te confrunți cu realitatea pe care încerci să o eviți. Te ține cinstit față de tine însuți.

Nu trebuie să fie complex, trebuie doar să existe și să îl folosești consecvent. Pentru mine înseamnă să verific cifrele în fiecare săptămână, nu doar la final de an când e prea târziu să corectez ceva. Înseamnă să documentez tot ce intră și iese, să nu mă bazez pe memorie sau pe senzații vagi. Și totuși dintr-un excel de zel am lăsat garda mai jos făcând loc pentru eroare.

Ideea este asta

Toți ne înșelăm singuri la un moment dat, e parte din condiția umană. Nu poți scăpa complet de ea, dar poți reduce frecvența și intensitatea prin sisteme care te țin cinstit. Sisteme care îți arată realitatea chiar când realitatea nu e ceea ce vrei să auz sau să vezi.

Pentru că la final de zi, businessul tău nu merge pe baza a cât de bine te simți tu că merge. Merge pe baza realității documentate, măsurabile, verificabile. Și cu cât mai repede înveți să faci diferența între cele două, cu atât mai repede construiești ceva solid și pe termen lung.