De la începutul anului până acum am avut ocazia să văd cum câțiva oameni cresc profesional sub ochii mei, prin sesiunile de mentorat. Am urmărit pas cu pas progresul lor, modul în care s-au mișcat dintr-un punct în altul și, în esență, cum au început să se maturizeze profesional.

Mie, personal, îmi place foarte mult să observ lucruri și să iau notițe (ca un păstor veritabil ce sunt 😅). Pentru că, în spatele fiecărei schimbări, se află mici detalii, decizii aparent banale sau momente în care oamenii înțeleg brusc ceva important despre ei înșiși.

Toți "experții" au fost pierduți la început

Toți oamenii pe care îi admiri azi și pe care îi vezi ca experți au fost, la început, pierduți exact ca tine (permite-mi să fac presupunerea asta grosolană pentru efect dramatic 😊). Nimeni nu s-a născut expert.

Procesul prin care devii bun la ceva este, de fapt, un mare haos pentru toată lumea. Și dacă simți că nu înțelegi nimic acum, felicitări: ești oficial pe drumul bun!

Când simți că ești "prost" într-un anumit domeniu, înseamnă că ai intrat oficial în etapa de învățare. Asta nu trebuie confundată cu "prostia" aia autentică, genul "prost de dai în gropi" (mkay?).

E normal să simți că ceilalți parcă au primit un manual secret, în timp ce tu ai prins doar coperta. Senzația asta e semnul că mintea ta lucrează intens să asimileze lucruri noi.

Ții minte senzația aia când încerci să deslușești ceva complet nou și ai impresia că ai aterizat pe altă planetă? Aia e! O perioadă de confuzie totală și frustrantă, în care creierul tău face tot posibilul să se adapteze.

Momentul în care am realizat că sunt limitat

Acum câțiva ani eram la o cabană, undeva pe vârful muntelui Săcel. În curtea cabanei, toată lumea era adunată în jurul unei mese și discutau intens despre tot felul de subiecte diverse. În acel moment m-a cuprins un fior ciudat. Am realizat că nu prea aveam ce să împărtășesc cu oamenii aceia. Dacă nu era vorba despre design, eram complet pierdut. M-am simțit ca un outsider total și a fost o senzație extrem de neplăcută.

Chestia asta m-a lovit tare când am conștientizat-o. Mi-am dat seama că între urechi aveam doar informații foarte limitate. Și atunci m-am super ambiționat. Mi-am zis hotărât: "Las’ că-mi arăt eu mie!" și am început să îmi diversific interesele. De la design am trecut la business, economie, investiții, copywriting, marketing, psihologie (fără politică, fotbal și mașini, nici până azi, sorry băieți!).

A fost cea mai bună decizie pe care am luat-o vreodată. Acum, după ani întregi, uneori chiar mă mir cât de multe lucruri am acumulat și, sincer, uneori chiar și intimidez oamenii cu ce știu. Și știi ce e interesant? Toate astea au pornit fix din senzația aia inițială de “prostie” și frustrare.

Recalibrarea minții tale

A fi "prost" înseamnă, de fapt, că ești în plină recalibrare mentală. Când înveți ceva nou, creierul tău intră într-o fază în care totul pare complicat și confuz. Ai senzația că nu pricepi nimic și că nimic nu se leagă. Dar tocmai asta este perioada cea mai importantă.

Învață să ai răbdare cu tine. Acceptă confuzia asta și înțelege că e doar temporară. Creierul tău își face update-ul, ca la o aplicație care primește un upgrade. Și da, nu e plăcut, dar este esențial. În scurt timp vei începe să înțelegi, să faci conexiuni noi și să avansezi. E ca un salt într-o nouă etapă a dezvoltării tale.

Nu uita că absolut toți cei care astăzi îți par foarte inteligenți și experți au trecut exact prin aceeași fază de confuzie totală și frustrare. Deci, respiră adânc și relaxează-te. Calm your impostor syndrome tits, cum se zice pe la noi! 😉

Ia cu tine ideile următoare:

• Toți oamenii care sunt azi experți au fost și ei la început pierduți și confuzi.
• Sentimentul de "prostie" este de fapt etapa cea mai importantă a învățării.
• Răbdarea și acceptarea acestei confuzii sunt esențiale. Ești bine cum ești, ai răbdare cu procesul și vei vedea rezultate excelente în timp.