Simt că începutul ăsta de an încă nu a început. Nu că aș fi în vreun concediu sau ceva, dar m-a pălit răceala. O gripă sau ce pisici ar fi. Aveam eu planuri mari că de luni îmi ridic sus toate pânzele și ce să vezi: febră, frisoane, dureri de cap și lehamite. Na, mai fă tu ceva dacă poți.

Trecând peste asta, am reușit să trag o linie la anul trecut și să îmi dau seama cum aș vrea să arate anul 2026. Și, fiind cel mai dur critic al meu, a trebuit să iau niște decizii care sincer mi-au creat un mic gol în stomac.

Am hotărât împreună cu Robo că o vreme nedeterminată nu o să mai facem live-urile de miercuri de pe YouTube.

Acum, cu o minte mai odihnită, pot spune că mi-am fragmentat prea mult atenția în anul precedent. Calitatea e prima care suferă când ai prea multe în farfurie. Am început să pun unele lucruri pe OFF, chiar dacă e dureros. Am mai făcut și în trecut. Deși doare pe moment, niciodată nu am regreta decizia de a opri temporar sau chiar de a încheia proiecte personale.

Vin momentele alea când trebuie să te întrebi: ce contează cu adevărat acum? Unde pot aduce maximul de contribuție, să nu-i zic "impact" că unii nu suportă cuvântul?

"Nu acum" nu înseamnă niciodată. Înseamnă că alegi să faci lucrurile la momentul potrivit.

Atâta presiune se mai pune pe umerii noștri. Că trebuie să fim consecvenți, că bla bla bla. Sunt de acord cu consecvența, cu siguranță. Bă da, câteodată mai trebuie să pui unele lucruri pe hold, că nu piere lumea dacă faci pauză și îți pui în ordine prioritățile.

S-a creat această așteptare că tre’ să fii băgat în priză 24/7, de parcă ești vreun soi de mașinărie.

Ce costă fragmentarea

Realitatea e că nu poți face TOT ce îți place simultan și să o faci bine. Trebuie să alegi, iar aceste alegeri costă. Costul real este că dacă nu alegi tu, timpul va alege pentru tine. Și va alege rău de tot. Va alege mediocru de fiecare dată.

Am văzut asta în propria activitate. Când încerci să jonglezi cu prea multe proiecte, fiecare ia ceva din energia ta. Dar nu în mod egal. Unele iau mai mult decât îți dau înapoi. Altele îți consumă creierul fără să aducă cu adevărat valoare acolo unde vrei să o aduci.

Live-urile de miercuri erau faine. Erau utile. Dar nu erau acum cea mai bună folosință a timpului și energiei mele. Și asta nu e o insultă la adresa proiectului sau a lui Robo doamne ferește. E pur și simplu recunoașterea faptului că există momente când anumite lucruri trebuie să aștepte pentru ca altele să primească atenția pe care o merită.

Fuck OFF la presiune

Ce-ar fi să mai zicem și câte un fuck OFF din când în când, hă? O pauză, o deconectare, mai multă conversație, o reprioritizare, o încărcare mentală bine meritată.

Nu trebuie să justifici fiecare secundă a timpului tău. Nu trebuie să explici de ce alegi să faci mai puțin. Nu trebuie să te conformezi unui standard inventat de alții despre cum ar trebui să arate productivitatea ta.

Câteodată, cel mai productiv lucru pe care îl poți face e să oprești ceva. Să tai. Să spui nu. Să creezi spațiu pentru ceea ce contează cu adevărat.

Ideea este asta

Nu e vorba despre a face mai mult ci mai degrabă despre a face mai bine . Și uneori, calea către mai bine trece prin mai puțin. Prin alegeri dureroase, dar necesare.

Mai trebuie avut curajul să spui "nu acum" în loc să forțezi un "da" care îți consumă energia fără să aducă-ți aducă niște rezultate pe care să pui degetul.

Ce rămâne dacă tai jumătate? Răspunsul ăsta te poate surprinde. Și te poate elibera.